Sfinții 33 de mucenici din Melitina au fost martiri creștini în vremuri de mari ostilități față de adevăr. Ei sunt serbați de creștinii ortodocși și greco-catolici în fiecare an, la data de 7 noiembrie.

Cei 33 de bărbați au trăit pe vremea împăratului anticreștin Dioclețian (284-305). Ieron, unul dintre aceștia, s-a nĂscut în Tyana Capadociei într-o familie creștină. Bărbat puternic la trup și viteaz, dar bun și blând, a refuzat să intre în serviciul militar și i-a alungat pe cei trimiși să îl recruteze, deoarece nu voia să-și părăsească mama, care era oarbă, și pentru că nu dorea să aducă jertfe idolilor, precum li se impunea militarilor, acesta a fost arestat împreună cu alți creștini curajoși.

Toți au mărturisit până la moarte credința în Christos, în afară de unul, Victor, rudă a lui Ieron, care și-a tăgăduit crezul, dar a sfârșit tot prin a fi omorât după ce a ieșit din închisoare.

Numele celor care împreună cu Ieron au primit moarte martirică în anul 298 au fost: Isihie, Nicandru, Athanasie, Mamas, Varahia, Callinic, Theoghen, Nikon, Longhin, Theodor, Valerius, Xanthius, Theodul, Callimah, Eugen, Theodoh, Ostrichius, Epifanie, Maximian, Duchitius, Claudian, Theofil, Gigantius, Dorotei, Theodot, Castrichius, Anicletus, Themilius, Eutihie, Ilarion, Diodotus si Amonitus.

Sângele acestor martiri a fost germenul generațiilor următoare de creștini, iar suferința lor a fost garantul dăinuirii adevărului și al dreptății. Aceste momente remarcabile din istoria lumii sunt de o mare însemnătate pentru că pun accentul pe transcendență, pe nevăzut, pe taine, și cât ar trebui să ne mai miște astfel de acte de sacrificiu, într-o lume în care adevărul este pus sub obroc, într-o lume în care se încearcă schimbarea firescului vieții, iar majoritatea dintre noi rămânem tăcuți și letargici.

”Eroismul creștin va deveni într-o zi unica soluție a problemelor vieții”, scria, cu convingere, filosoful francez Jacques Maritain. Să ne umplem privirea cât mai des cu contemplarea acestor eroi martiri.

Post Views: 209