O nouă ediție a volumului „Veronica din Sălaj”

În colecția „Restituiri” a Editurii „Caiete Silvane” a văzut lumina tiparului volumul „Veronica din Sălaj”, semnat de Petru Galiş și Gheorghe Perneşiu, într-o noua ediție, a III-a, adăugită şi revizuită.

Cartea care evocă viața și opera poetei Veronica Liscan (1857-1932), cunoscută sub pseudonimul literar „Veronica din Sălaj”, a apărut cu sprijinul Consiliului Judeţean Sălaj, Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj și al Primăriei şi Consiliului Local al Comunei Cizer.

„Volumul «Veronica din Sălaj» a apărut dintr-o necesitate stringentă, din dorinţa autorilor de-a pune în lumină viaţa şi activitatea unui modest intelectual de la ţară, de la începutul secolului al XX-lea”, spune Petru Galiş, învăţător și Cetățean de Onoare al Comunei Cizer

„Istoria unei naţii nu este făcută doar de marile personalităţi, ea aparţine şi acestor mărunţi exponenţi ai naţiei, care prin munca lor au făcut posibile cele mai importante realizări. Veronica din Sălaj este un astfel de exponent şi totodată un reper în istoria Cizerului, meritul de a nu fi uitată aparţinându-le exclusiv celor doi autori”, adaugă prof. dr. Florin Ioan Chiş, director al Şcolii Gimnaziale „Horea” din Cizer.

Veronica Liscan este poeta de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX care a cântat în versuri natura, viața, dorul și durereile sale. S-a născut în Bistrița, în 1857, fiind rudă cu “poetul țărănimimi”, George Coșbuc.

Școala primară o face în Bistrița, după care urmează cursurile gimnaziului de fete din Năsăud. Fiind avidă de cultură, nu s-a limitat numai la nivelul cunoștințelor predate la cursuri, ci a citit mult din biblioticele năsăudene și bistrițene.

Soarta a lovit greu familia sa, de timpuriu mama ei rămânând văduvă cu trei copii. În această situatie grea, Veronica se căsătorește cu învățătorul Nechita Liscan, de la Școala confesională din Cizer. Astfel ajunge Veronica Chita, căsătorită Liscan, în comuna Cizer.

Rănile sufletești pricinuite de moartea tatălui său încep să se vindece, dar nu va trece mult timp până când soarta o va lovi din nou, moartea luând din sânul familiei sale pe unicul fiu, Ioan. Acest trist eveniment a afectat-o profund, determinând-o să-și exteriorizeze durerea sufletească în versuri.

Fiind departe de satul natal, de meleagurile pe care a fost nevoită să le părăsească, Veronica mai merge din când în când la casa părintească, pentru a-și revedea rudele și frații. “Vine Veronica, Veronica din Sălaj!”, exclamau rudele când o vedeau venind. Acest fapt a inspirat-o să adopte, în creația literară, pseudonimul “Veronica din Sălaj”.