La o primă vedere pare uimitor ceea ce s-a petrecut la acest bacalaureat: promovabilitate excesiv de mică, numărul elevilor eliminaţi in timpul probelor excesiv de mare, notele – la un nivel lamentabil. Trist este că o bună parte dintre aceşti absolvenţi sunt suficient de dotaţi să-şi insuşească cunoştinţele, in acest caz bacalaureatul nefiind nici un fel de problemă pentru ei. Deşi capabili, nu au invăţat mai nimic, sau chiar nimic, păcălind nu şcoala, ci propriile lor cariere. Despre cei pe care nu-i duc capul şi mintea nu mai vorbim. Aceştia trebuiau din timp să-şi schimbe drumul. S-au creat astfel o sumedenie de probleme. Unele dintre acestea stau in slaba pregătire a profesorilor, in lipsa totală de exigenţă a acestora şi, de ce nu, in salariile alarmant de subţiri incasate de aceştia. Părintele care doreşte ca odrasla să-i promoveze bacalaureatul este obligat (pentru că nivelul invătămantului este sub orice critică) să găsească meditatori buni. A arunca vina in capul unor foşti miniştri, precum face Funeriu, este şi dovada unei crase laşităţi. Aşa cum a montat camere de supraveghere in sălile de examen, transformandu-le in celule de puşcărie, după cum a mobilizat unităţi de jandarmi in jurul şcolilor, aşa trebuia să găsească soluţii, mai civi-lizate desigur, pentru ca profesorii şi elevii să nu chiulească şi să-şi facă cu adevărat datoria. Nu cred că va reuşi. O parte din profesori sunt prea tineri, formaţi in anii originalei noastre democraţii, care la randul lor au ajuns la catedră copiind ca toţi ceilalţi adepţi ai fraudei. Cei cu vocaţie şi talent pedagogic au intrat in corpul profesoral al marilor licee cu bune rezultate la bacalaureat. Constatand rezultatele acestui bacalaureat, inţelegem de ce marea masă a populaţiei suferă de ignoranţă, de ce politicienii nu au alt orizont decat interesul material imediat. Majoritatea lor au chiulit de la şcoală şi au copiat la examene de parcă n-au trăit pe plaiuri mioritice, ci pe un tăram al chiulangiilor. Şi asta se vede azi inclusiv in parlament.