Unele sate mai sărbătoresc şi azi Paştele după adevărata semnificaţie. Dacă in oraşul modern, sărbătoarea Invierii Domnului este prilej de festin in familie şi cu prietenii, bătranii de la sate mai păstrează şi azi o parte din ritualurile şi insemnătatea celei mai importante sărbători creştine de peste an. Etnologul dr. Camelia Burghele, cercetător ştiinţific in cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, ne-a impărtăşit cateva dintre ritualurile ţăranilor sălăjeni. „Sărbătorile erau marcate cu ambele lor componente: religioasă şi magico-ritualică şi configurau un moment special, pentru că la sărbători participa tot satul. Oamenii foloseau sărbătorile pentru mersul la biserică, primenirea spirituală, trăirea plenară a miraculosului, odihna, distracţia, dar şi săvarşirea unor acte cu caracter magico-ritualic: ocrotirea de strigoi sau anihilarea acestora, practicile divinatorii, scenariile magico-ritualice aducătoare de noroc”, explică etnologul semnificaţia sărbătorii.
Pregătirea bucatelor pentru sărbătoare
După un post lung, ţinut cu stricteţe, urmează spovedania prin care ţăranii işi sfinţesc trupurile şi sufletele. Apoi se curăţă casele, se impodobesc cu cele mai frumoase lucruri pe care le au. De sărbători, sătenii işi scoteau blidele şi ştergurile cele mai frumoase, puneau lipideu şi perini brodate pe pat, potrivit Cameliei Burghele. Meniul era alcătuit din „piroşte”, miel şi ouă roşii vopsite cu coji de ceapă şi cu frunze de nuc sau de soc. Gospodinele făceau paine in cuptor şi pască cu branză. Mai scoteau din cămară un picior de porc şi le puneau intr-o coşarcă „cu o ştergură mandră şi le duceau la biserică să le sfinţească popa la Sclujba Mare, nu la Inviere. Care avea, tăia şi miel”, povesteşte cercetătorul, intr-un limbaj pe care l-a preluat de la gospodinele de la sate.
Ritualuri magice
Fiecare dintre bucatele alese pentru masa de Paşti are şi cate o conotaţie magico-ritualică: „se spune că cine nu mănancă miel la Paşti nu va avea noroc in acel an; pasca se frămantă şi se coace de femei ce performează anterior scenarii de curăţenie rituală, atat fizică (spălat, pieptănat, imbrăcat), cat şi spirituală – semnul crucii este replicat succesiv, peste făină, aluat, masă, cuptor- iar pasca se face numai din făină albă, cernută prin sită curată şi deasă; in fine, cojile ouălor roşii se pun in apa cu care se spală fetele pe faţă, să fie frumoase şi roşi in obraji, se aruncă in curte şi grădină, pentru belşug şi rod, se folosesc in scenariile de magie erotică, pentru legarea sau dezlegarea cuplurilor sau in cele de magie premaritală, pentru aflarea alesului şi grăbirea căsătoriei”, spune Camelia Burghele.
Sangiorzul – udatul fetelor
In acest an, Sangiorzul s-a sărbătorit cu o zi inainte de Paşti. Este una din sărbătorile de primăvară marcate in mod special de seme ale fertilităţii şi fecundităţii, dar şi ale renaşterii naturii. „Sfantului Gheorghe i se inchină, in tradiţia populară, o sărbătoare de acest tip, in care ciclicitatea naturii tinde să-şi pună amprenta şi pe viaţa cotidiană. Sangeorzul marchează, printre altele, inceputul anului pastoral, «vara» păstorilor ţinand de la Sangeorz pană la Sanmedru. Sangeorzul debutează cu o luptă intre strigoi. Alteori, strigoaicele – femei rele, vrăjitoare periculoase – circulă prin sat in noaptea de dinaintea Sangiorzului făcand răutăţi şi bătandu-se intre ele cu limbile de la meliţe şi, de aceea, in perioada aceasta trebuie ascunse meliţele; alte strigoaice umblă să ia laptele vacilor, de la gospodarii din sat. Intr-o asemenea efervescenţă malefică, totul trebuie păzit: casa, grajdul cu vacile, oile, oamenii, astfel incat de Sfantul Gheorghe se face risipă de pelin, rostopască, leuştean usturoi… dar şi de ramuri verzi. Sărbătoarea Sangiorzului, era momentul cel mai prielnic pentru scenarii potrivite pentru dobandirea sau păstrarea fertilităţii, sănătăţii şi vigorii. Oamenii se sculau mai repede pentru a avea o viaţă mai lungă, iar pentru a fi sănătoşi şi mănoşi şi harnci tot timpul anului, tinerii satului se udau şi chiar se urzicau să fie curaţi, iuţi şi sănătoşi. Băieţii şi fetele mergeau la joc in sat, iar băieţii udau fetele”, povesteşte Camelia Burghele tradiţiile vechi de la sate.

Post Views: 71