Cum ar fi dacă aleșii noștri, deveniți VIP-uri politice, ar mai ieși din birouri și n-ar mai alege rutele scurte pentru rezolvarea problemelor pe care le au? În genul renunțării la trimis buzduganul, recte un consilier care să sune unde trebuie și să anunțe că primarul, președintele, vicele, deputatul sau senatorul trebuie să vină să-și rezolve problemele personale. Pentru că, în felul acesta, anunțul că vine VIP-ul politic generează în instituții un comportament nefiresc de cooperare imediată. Care nu se mai aplică și în cazul cetățeanului simplu. Din păcate.

În ultima săptămână, relaționarea cetățeanului cu reprezentanții instituțiilor publice a fost evidențiată de doi reprezentanți politici noi. Situații aproape ilare de care au avut parte, dar care au devenit vizibile tocmai pentru că ocupă funcții publice. Două pastile de realitate cu care se confruntă omul simplu mai mereu, atunci când are de rezolvat o treabă prin instituțiile statului. Și vorbim aici despre pățaniile primarului de la sectorul 6 din București, Ciprian Ciucu, și ale deputatului sălăjean Alin Prunean.

Primar luat la mișto când sună la 112

Primarul sectorului 6, Ciprian Ciucu, a avut tupeul să sune la 112 de Paști și să semnaleze o cursă de mașini pe drumurile publice. Nu a apelat la scurtătură. Adică, fiind coleg de partid cu ministrul de Interne, Lucian Bode, nu a pus mâna pe telefon să-l sune și să-i spună ce-l doare, ca ministrul să sesizeze Poliția Rutieră și polițiștii să se execute că e ordin de sus. Nu, a procedat ca orice cetățean care vede o ilegalitate, a pus mâna pe telefon și a sunat la 112. Rezultatul: a fost luat la mișto și i s-a închis telefonul în nas. Iată ce povestește Ciprian Ciucu: ”Absolut rușinos serviciul Brigăzii Rutiere din București! Chiar dacă sunt primar, dacă e vreo neregulă în orașul acesta si chiar dacă nu este în Sectorul 6, mi se pare normal să umblu cu papucii de cetățean și să semnalez când ceva nu este în regulă. Sun la telefonul de serviciu, nu direct la ministru. În această seară am decis să ies la plimbare în Centrul orașului cu familia, apoi am luat-o pe jos, pe lângă Guvern și am ajuns pe Bulevardul Aviatorilor unde tocmai se desfășura o cursă de mașini (categoria Lamborghini) în toată regula. Motoare turate la maxim, viteze foarte mari de peste 150 km. Moment în care, na, zic să sun la Brigada Rutieră București să le spun oamenilor să știe, am zis că ajut. Rezultatul a fost că ofițerul de serviciu, pe care l-am deranjat de Paște, să mă ia la mișto. Că de unde știu eu că mergea cu viteză, că ce, am radar…? Și mi-a închis telefonul în nas. Două chestiuni: (1) marți voi face o plângere administrativă, sper să aibă înregistrarea. (2) dacă vreodată întâlniți astfel de atitudini la Poliția Locală a Sectorului 6, vreau să știu”.

O mostră de tratament de care are parte cetățeanul obișnuit de la organe, ilustrată perfect de primarul de București. Ghinionul ofițerului de serviciu că s-a nimerit să fie chiar Ciprian Ciucu, primarul sectorului 6. Dar dacă nu era primar?

Deputat flituit că are o problemă în Joia mare

O altă postare îi aparține deputatului USR PLUS de Sălaj, Alin Prunean.

” Am avut tupeul, ca azi, în Joia Mare, să merg la o instituţie publică pentru a înregistra un document. La ghișeu, am avut următorul dialog: Eu: Bună ziua. Doamna: Ce doriţi? Eu: Să înregistrez o modificare la…. Doamna: Azi, în Joia Mare v-aţi găsit să faceţi asta? Eu: (o mină întrebătoare) ?! Doamna: Aveţi toate actele? Eu: (confuz) Cred că da. Doamna: Vă spun eu ce vă trebuie. Când le aveţi pe toate, atunci să veniţi! Dilema mea: Angajaţii din sectorul public sunt plătiţi şi în Joia Mare?”, scrie Alin Prunean pe pagina sa de Facebook.

La fel și aici, funcționarul a avut ghinion, că încă nu cunoaște demnitarii locali. Poate dacă ar fi știut că cel din fața sa este deputat, nu l-ar fi flituit așa. Desigur, e vina deputatului care încă nu cunoaște cum merg treburile la noi: ar fi trebuit să-și pună consilierul să sune la instituție, să anunțe că deputatul are o problemă și să aranjeze dinainte, ca să nu mai fie incidente de felul acesta.

Din păcate, nu suntem toți românii demnitari publici ca să avem pile și relații în instituții, pârghii pentru deschiderea automată a tuturor ușilor. Și poate că avem noroc că se mai schimbă din când în când garda de politicieni și că durează oleacă până se învață cu vechile năravuri. Altfel, n-ar fi apărut poveștile astea cu interacțiunea lor, ca simpli cetățeni, cu instituțiile statului. Povești care, semnalate de ei, arată cât de greu se schimbă mentalitatea funcționarului. Povești în care noi, ceilalți, suntem protagoniști zi de zi.

Post Views: 126