Dragi cititori, numele și icoana Sfântului Gheorghe sunt cunoscute și răspândite în toată lumea creștină. Astăzi, 23 aprilie, calendarele latine și bizantine îi consemnează amintirea, iar bisericile din lumea întreagă îl preamăresc pe ”marele mucenic” prin slujbe de o frumusețe înălțătoare. Există țări și regiuni care îi poartă numele și altele care l-au ales de patron deosebit: Genova, Portugalia, Lituania și în deosebi Anglia. Englezii i-au imprimat chipul și pe monezile lor, ceea ce a dus la expresia ”cavaleria Sfântului Gheorghe”- și chiar atunci când au renunțat la folosirea icoanelor în biserică, i-au păstrat o capelă în palatul Windsor. Faptul cel mai impunător rămâne venerația pe care de veacuri, întreaga creștinătate, o aduce tânărului cavaler, biruitor al fiarei înspăimântătoare, ucigașă de oameni nevinovați.

Persoana reală la care se referă această revărsare de admirație și uimire, precum și faptele ce i se atribuie se pierd în negura timpului. ”Passio Sancti Giorgii” (”Istoria Pătimirii Sfântului Gheorghe”) s-a dovedit a nu fi o istorie propriu-zisă, ci o înmănunchere de fapte și considerații filozofice și pioase ce privesc persoane și întâmplări deosebite din perioada de răspândire a creștinismului. Este dovedit istoric că în jurul anului 300, în orașul palestinian Lydda, astăzi Lod, a fost omorât pentru credință un creștin pe nume Gheorghe. De asemenea, istoria bisericească consemnează viața binecunoscută a altor șase sfinți care au purtat numele Gheorghe: între aceștia, un martir la Adrianopol, un episcop de Antiohia, un patriarh de Constantinopol, un martir spaniol și altul francez. Faptele istorice despre Sfântul Gheorghe rămân profund înfipte în istoria creștinătății, de aceea noul calendar păstrează amintirea sfântului dar ne atrage atenția să facem deosebire între faptele istorice reale și haina în care pietatea și poezia veacurilor ni le prezintă.

La marginea unei cetăți cu locuitori pașnici, probabil păstori, apărea din când în când, ieșind din lacul apropiat, un monstru înspăimântător a cărui suflare otravea tot ce atingea. Pentru a ține departe de ei o asemenea nenorocire, locuitorii au hotărât să-i dea câte o oaie din turmele lor. Pentru că fiara continuă să apară, locuitorii s-au gândit să sacrifice pe unul dintre ei. Hotărăsc să tragă la sorți iar sorții cad asupra fiicei regelui. În timp ce se îndreptau spre poarta cetății, un tânăr cavaler călare pe un cal alb și purtând în mâini o suliță ce avea la capătul de sus un semn necunoscut lor, se apropie de ei și-i întrebă ce se petrece acolo. Era ostașul Gheorghe, care venea din Capadocia. Viteazul războinic se repede spre fiara ce aștepta pe malul lacului și cu sulița pironește la pământ monstrul infiorator. Întors spre convoiul înmărmurit de groază și de admirație le vorbește despre Hristos, despre Crucea lui Sfântă- acum au înțeles semnul din capătul suliței- și-i pregătește pentru Sfântul Botez. Când împăratul afla că valorosul său cavaler este creștin și chiar caută să atragă și pe alții la urmarea Celui răstignit și mort între doi tâlhari, poruncește ca Gheorghe să fie supus chinurilor celor mai groaznice. Tânărul ostaș rămâne atât de senin, încât însăși împărăteasa cere să devină creștină. Mulți creștini, care până atunci își țineau ascunsă credința, încurajați de exemplul lui Gheorghe, mărturisesc deschis iubirea lor față de Hristos și împreună cu Gheorghe își pleacă capul sub ascuțișul sabiei. Trupurile lipsite de viață cad pe pământ în nemișcarea morții, iar sufletele lor curate intră în bucuria veșniciei. ”Passio Sancti Giorgii” a încurajat de-a lungul veacurilor nenumărate inimi șovăitoare. (Viețile Sfinților)

În viața Sfântului Gheorghe vedem credința solidă și vie a creștinilor din acele vremuri, de asemenea, ni se sugerează eliberarea de sub tirania viciilor prin puterea biruitoare a crucii Mântuitorului. Câți dintre noi mai credem astăzi în această putere biruitoare? Pentru acei oameni numele de creștin însemna totul, însemna viața. Nu era o obsesie, nu era o nebunie fără rost, era un ideal, un principiu de viață, o lege pe care și-au asumat-o din toată inima, cu orice risc sau sacrificiu.

Sărbătoarea de astăzi îi încununează pe toți martirii primilor veacuri, prețuirea amintirii lor fiind o expresie a iubirii față de valorile care le-au îmbrăcat viața: credința, curajul, bunătatea, iubirea față de Sfânta Cruce.

Prenumele Gheorghe este unul dintre cele mai răspândite din lumea întreagă și provine din limba greacă, având înțelesul de lucrător al pământului ( geo= pământ, ergon=muncă).

La mulți ani tuturor acelora care poartă numele acestui mare martir! La mulți ani și celor care se străduie în viața de zi cu zi să-și însușească în mod autentic numele de creștin!

O sărbătoare binecuvântată!

Post Views: 78