Redacția
In această perioadă fructele porumbarului (porumbele, porumbe) se găsesc pretutindeni pe dealuri, pe păşuni, la marginea pădurilor etc). Merită culese pentru efectele lor benefice in tratarea unor boli.
Denumiri populare: mărăcine, scorombar, spin, cotobrel.
Arbust sălbatic din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori albe şi cu fructe sferice de culoare neagră-vineţie, cu gust acru astringent, porumbarul face parte din arbuştii care infloresc printre primii după topirea zăpezii. Nici nu apar frunzele cand mărăcini-şurile de la marginea pădurilor se impodobesc cu albul de nea al florilor de porumbar.
Se folosesc florile şi fructele. Fructelor li se mai spune in vorbirea populară porumbe sau porumbele şi conţin zaharuri, acizi organici, săruri de calciu şi de magneziu.Atat florile cat şi fructele sunt indicate in terapie. Au proprietăţi diuretice şi depurative sunt tonifiante ale stomacului, combat diareea, sunt indicate in boli de rinichi şi impotriva tusei convulsive.
Florile au acţiunea unor laxaţi şi sedaţi, calmand durerile. Fructele se folosesc ca tonifiante ale stomacului, in diferite boli de rinichi, aduc ameliorarea, datorită proprietăţilor antiseptice. Ceaiul de flori şi fructe se intrebuinţează cu bune rezultate in combaterea tusei convulsive. Ceaiul de flori se prepară prin infuzie, iar cel de fructe prin decocţie. Se beau două-trei ceaiuri pe zi, preparate dintr-o linguriţă de fructe cu 250 mililitri de apă. Mustul din fructele proaspete se obţine prin stoarcerea fructelor şi se foloseşte cu succes in hemoragiile nazale.
