O inițiativă legislativă semnată de mai mulți parlamentari de la UDMR, PSD și PNL a stârnit critici în spațiul public, în unele cazuri chiar fără a fi mai întâi înțeleasă. Pe scurt, proiectul de lege vrea să confere o mai mare putere camerelor de comerț, în ceea ce privește promovarea mediului de business, pe de o parte, dar și să ajute la a avea o evidență mai clară și mai corectă a firmelor din România și a domeniilor în care acestea activează. Nemulțumirea a pornit de la faptul că firmele ar trebui să contribuie cu sume de la 10 la 100 de euro pe an, în funcție de mărimea lor. Din această taxă colectată de la companii, Camera de Comerţ şi Industrie a României ar finanţa, printre altele, Catalogul firmelor, un produs deja existent, elaborat pe baza datelor de la Registrul Comerţului, doar că acesta ar fi mult mai elaborat, și s-ar ocupa de promovarea companiilor din fiecare județ în parte, în țară și în străinătate.

Pe de altă parte, Camera de Comerț și Industrie nu este o instituție a statului, deși de multe ori este considerată, în mod eronat, ca fiind o structură bugetară. Se autofinanțează, deci nu primește deloc bani de la bugetul de stat. Este un ONG cu o istorie de 157 de ani în România și cu o tradiție și mai îndelungată la nivel internațional. De altfel, dacă ne raportăm doar la nivel european, camerele de comerț au un rol mult mai vizibil în mediul de afaceri.

Pentru a încerca să explicăm lucrurile, am cerut lămuriri de la unul dintre inițiatorii proiectului de lege, senatorul UDMR de Sălaj Irina Kovacs.

Semnatara inițiativei legislative consideră că este nevoie, și în România, de descentralizarea unor atribuții din domenii specifice zonei publice, pe modelul altor state europene, vizând preluarea de către rețeaua camerală a unor sarcini referitoare la dezvoltarea și internaționalizarea afacerilor. E important de menționat că sistemul cameral din România reprezintă rețeaua asociativă a mediului de afaceri cu cea mai extinsă reprezentare la nivel național și este singura organizație prezentă în fiecare județ al țării.

Astfel, ar fi oportun ca statul să delege competenţe şi atribuţii de la autoritățile publice către camerele de comerţ, plecând de la modelele consacrate din state precum Austria, Germania, Franța, Italia și Turcia, unde relația dintre camera de comerț și antreprenor este legiferată sub forma afilierii obligatorii.

Un alt argument, mai mult decât evident, e faptul că este necesară reconsolidarea afacerilor românești, dinamizarea și optimizarea schimburilor comerciale și, implicit, a balanței comerciale ale României, a exporturilor, precum și stimularea atragerii de investiții în mediul de afaceri național.

Iar statisticile confirmă faptul că ar fi indicat ca de aceste aspecte să nu se mai ocupe statul român. De exemplu, dacă analizăm balanța comercială a României, constatăm că promovarea noastră în plan extern este, efectiv, la pământ. În 2021, România a înregistrat un deficit al balanței comerciale de 23,8 miliarde de euro, cu importuri care au ajuns la 98,4 miliarde de euro și cu exporturi realizate preponderent de firmele cu capital străin.

Referitor la Catalogul firmelor, acesta va include toți antreprenorii din România, iar acest aspect va genera vizibilitate și oportunități reale de promovare și internaționalizare, atât în mediul fizic, cât și în cel virtual, explică senatorul UDMR Irina Kovacs.

Printre beneficiile pe care le vor avea antreprenorii, se numără facilitarea accesului acestora către noi piețe, sprijinirea lor pentru identificarea de oportunități, parteneri de afaceri sau resurse de finanțare, printr-un sistem digitalizat, cu expunere pe plan mondial, prin afilierea la rețeaua mondială, respectiv europeană a camerelor de comerț, sprijinirea activității reprezentanțelor României din străinătate vizând promovarea comerțului, facilitarea și derularea operațiunilor aferente participării companiilor românești la misiuni economice, târguri și expoziții internaționale, asigurarea complementarității programelor guvernamentale vizând susținerea exporturilor, inclusiv prin accesarea piețelor extra-comunitare.

Ne furăm singuri căciula. Sute de mii de firme fac bani, dar, oficial, nu există

Un mare minus actual în piață îl reprezintă lipsa unei evidențe clare a firmelor din România, a domeniilor lor de activitate, a banilor care se învârt, până la urmă. Altfel spus, statul nu știe acum câte firme avem, nici cu ce se ocupă fiecare. Iar economia la negru nu păgubește doar statul, ci și oamenii de afaceri corecți.

În plus, codurile CAEN sunt atât de netransparente și de neclare, încât e imposibil uneori să identifici domeniul de activitate al unei firme după acest indicator, ceea ce, implicit, îngreunează conturarea unui profil economic corect al unui județ.

Din datele ANAF, rezultă că în România sunt înscrise 1,1 milioane de societăţi comerciale dintre care, culmea, contribuie la bugetul de stat și depun bilanţ contabil doar 768.000. Așadar, după datele oficiale, peste 348.000 de companii păcălesc statul român, prin nedepunerea bilanţului fiscal. Cu alte cuvinte, vorbim aici de societăţi comerciale care fac evaziune fiscală.

Câteva mii de firme din Sălaj au “uitat” să depună bilanțurile contabile

Potrivit informațiilor furnizate de Camera de Comerț și Industrie Sălaj, la solicitarea Graiul Sălajului, în baza celor mai recene date oficiale existente, în Sălaj figurau, la finele anului 2020, 17.626 de firme. Dintre acestea, 7.909 sunt PFA, II și IF, care nu sunt obligate să depună bilanț contabil.

Rămân însă 9.717 persoane juridice cu obligația legală de a depune bilanțul. Dintre acestea, s-au conformat doar 7.469, în timp ce 2.248 de persoane juridice au uitat să respecte legea.

În rândul SRL-urilor, din 9.558 firme, doar 7.371 depuseseră bilanțul.

Dacă va exista acest Catalog, el va cuprinde absolut toate firmele din România. Ulterior, pe baza sa şi a datelor existente la ANAF, la Registrul Comerţului, la alte instituții ale statului, s-ar crea o bază de date valoroasă, corectă și eficientă. Dacă un antreprenor va dori să înceapă o relație comercială cu o anumită firmă, va putea să verifice credibilitatea acesteia pe baza datelor existente.

Astfel, potrivit acestei inițiative legislative, camerele de comerț vor sprijini atât statul român, prin identificarea în fiecare județ a acelor companii care nu apar în statisticile oficiale (care nu au bilanțuri depuse), cât și mediul de afaceri, prin conectarea antreprenorilor la o bază de date nelimitată de oportunități și resurse, în mediul fizic și online, la nivel global.

În Europa, un model similar a fost implementat cu succes în Ungaria, unde toate companiile înregistrate în Registrul Comerțului au obligația legală de a se înscrie și în Registrul Cameral, administrat de camerele de comerț maghiare.

Proiectul de lege introduce și certificatul de competență, ca act obligatoriu necesar pentru desfășurarea activității, după înființarea unei firme. Încă de la constituirea unei societăți, cu răspundere limitată sau pe acțiuni, reprezentantul legal va fi informat, va avea create abilități de administrare, de management al afacerilor, i se vor oferi informații fiscale și financiare, va conștientiza importanța activității pe care o va desfășura, va fi informat cu privire la instituțiile cu care va colabora, fie că este vorba de administrarea fiscală a afacerii sau de obținerea unei autorizații sau a unui brevet, explică senatorul de Sălaj. Certificarea de către camerele de comerț a competențelor administratorilor va consolida circuitul unor afaceri oneste și predictibile și va aduce valoare adăugată atât pentru stat cât și pentru antreprenori, în relațiile de afaceri pe care aceștia le dezvoltă. Concret, emiterea unui certificat de competență va echivala cu deținerea unui pașaport de încredere, cu valabilitate pe plan global, în mediul fizic și în cel online.

Un astfel de certificat de competență nu le e deloc străin celor care au accesat proiecte pe fonduri europene. În aceste cazuri, aplicanții trebuie să obțină în mod obligatoru acel certificat de antreprenor.

De altfel, în momentul de față, în instituţiile de stat, pentru posturi de manager sau alte funcții de conducere se cere o pregătire corespunzătoare. În mediul privat, actualmente poți avea câteva clase, dar ești patron și te prezinți ca fiind CEO.  

Aceeași inițiativă legislativă încurajează camerele de comerț să se implice mai mult în învățământul dual. La nivel mondial, camerele de comerț sunt implicate în activitățile de pregătire și perfecționare profesională, în marja afilierii tradiționale a antreprenorilor la sistemele camerale și a cunoașterii aprofundate a realităților mediului de afaceri. Exemple relevante sunt sistemele camerale din Germania, Austria, Franța, Italia, Spania etc.

Pe de altă parte, merită menționat că primele școli de ucenici și de meserii au fost înființate în România de către camerele de comerț.

Un alt aspect care trebuie amintit în favoarea proiecului de lege este tocmai faptul că aceste camere de comerț cunosc specificul local și regional și participă deja la dezvoltarea durabilă a acestuia prin programe de formare, cursuri de calificare, întâlniri cu instituții din domeniul financiar etc.

De ce nu credem că cineva ar putea să facă treabă bună?

Problema care apare la noi, atunci când ne opunem din start la aproape orice, este tocmai neîncrederea în statul român, extrapolată apoi la orice activitate care ar putea fi asociată statului. Altfel spus, nu vrem să credem că, odată ce se vor colecta taxele, camerele de comerț chiar se vor ocupa de promovarea afacerilor românești, de sprijinul mediului de afaceri, de atragerea de investitori. De ce? Pentru că am avut de 30 de ani aceste așteptări de la stat, iar ele nu s-au concretizat. Ba din contră, de multe ori am fost dezamăgiți. Tocmai din acest motiv, poate că descentralizarea unor servicii de acest fel ar fi eficientă. Măcar am vedea, dacă tot ne place să ne comparăm cu Occidentul, dacă poate funcționa și la noi metoda lor.

În plus, noi avem mereu o problemă când trebuie să dăm bani. Dacă ceva presupune un cost, deja ne pierdem interesul. Deși acel serviciu, oferit gratuit, ni s-ar fi părut exact ce trebuie. Ne-am învățat să cerem, dar să nu dăm, pe de o parte. Pe de altă parte, aceeași dezamăgire din partea statului. Când statul ne-a luat banii, nu ne-a dat ce ne-a promis. Și atunci, devenim automat reticenți la orice e nou și refuzăm, parcă, să analizăm lucrurile în profunzimea lor.

Căci, dacă stăm să calculăm, mai puțin de un euro pe lună nu e o sumă, orice s-ar spune.  Pentru PFA, taxa propusă ar fi 10 euro pe an (cam 4 lei pe lună), pentru microîntreprinderi 20 de euro pe an, pentru întreprinderi mici şi mijlocii 50 de euro pe an, iar pentru întreprinderi mari şi foarte mari 100 de euro pe an.

Post Views: 94