Dupa revolutia de la 1848, subiectul in jurul caruia planeaza politica romaneasca este Unirea Principatelor. Pentru romani, aceasta reprezenta solutia depasirii starii de inapoiere economico-sociala si alinierea la principiile ce se vehiculau in Europa natiunilor.Pentru marile puteri europene, Unirea Principatelor reprezenta o problema de echilibru si stabilitate in regiunea Dunarii de Jos, stapanita de Turcia, pe care Rusia dorea sa o ocupe. Atat Franta cat si Anglia erau de partea Turciei, evitand intarirea Rusiei la gurile Dunarii, lucru ce ar fi afectat echilibrul politico-militar al zonei. Pe de alta parte, emigratia romana declanseaza o ampla propaganda in favoarea Unirii, atat la Paris, cat si in alte capitale europene.
Razboiul Crimeii, dintre anii 1853-1855, izbucnit intre Rusia si Turcia, primeste o dimensiune continentala prin intrarea in lupta a Angliei si a Frantei de partea Imperiului Otoman, iar infrangerea Imperiului {arist va favoriza natiunile ce doreau sa-si realizeze unitatea statal-politica.
La Congresul de pace de la Paris, majoritatea marilor puteri s-au pronuntat pentru sustinerea germanilor, a italienilor si a romanilor in demersul lor pentru unire. In 1856, problema Unirii Principatelor devine una de interes european, romanii bucurandu-se de sprijinul Frantei, Rusiei, Piemontului si al Prusiei. Turcia si Austria au fost adversare inversunate ale unirii, Anglia a manifestat o atitudine duplicitara.
Prevederile Congresului de pace de la Paris, din anul 1856, au decis evolutia politica a Principatelor, prin propunerea ministrului de externe al Frantei, contele Walewski, de constituire a unui stat romanesc in stare sa opreasca expansiunea ruseasca spre Peninsula Balcanica. In acest fel, s-a modificat statutul politico-juridic international al Moldovei si Munteniei, prin eliminarea protectoratului rusesc si prin instituirea sistemului garantiei colective a Marilor Puteri, mentinandu-se, in acelasi timp, suzeranitatea otomana.
Privind organizarea interna a Principatelor, Congresul confirma autonomia acestora in plan legislativ, militar, administrativ si comercial si fixa modul de revizuire a Regulamentelor Organice impuse de rusi. Un fapt notabil este hotararea Congresului de a se constitui in fiecare dintre cele doua Principate cate o adunare consultativa speciala, asa numitele Divanuri ad-hoc, ce aveau misiunea sa informeze marile puteri asupra opiniei romanesti privind chestiunile de importanta nationala in cadrul unei conferinte internationale. Aceasta urma sa decida, potrivit sistemului garantiei colective, soarta celor doua tari romanesti.
Hotararile luate la Paris au incurajat elita politica pasoptista si boierimea cu vederi liberale in dezvoltarea unei noi practici politice: miscarea unionista. Aceasta miscare in favoarea Unirii Principatelor s-a organizat rapid la Iasi, in jurul lui Mihai Kogalniceanu si la Bucuresti, in jurul lui C.A. Rosetti si I.C. Bratianu.
Miscarea unionista a impus alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn in ambele principate, la 5 ianuarie 1859 in Moldova si la 24 ianuarie 1859 in {ara Romaneasca. Europa era pusa in fata unui fapt implinit.
Primii ani de domnie sunt marcati de eforturile lui Cuza, sustinut de o diplomatie activa pentru rrcunoasterea Unirii de catre Marile Puteri.
Reformele lui Cuza
Pe plan intern, guvernarea lui Cuza a avut ca obiective principale desavarsirea unirii institutiilor politico-administrative si legislative prin introducerea unor reforme care sa asigure buna functionare a statului. De asemenea, Cuza a incercat sa realizeze echilibrul intre gruparile politice de diferite nuante ideologice si sa mentina un regim politic constitutional, chiar daca, in ultimii ani de domnie, guvernarea sa este una de tip autoritar.
Reformele adoptate in perioada 1863-1865 au pus bazele organizarii institutionale a statului modern, axat in primul rand pe separarea puterilor in stat.
In 1863, a avut loc secularizarea averilor manastiresti, care reprezenta peste 26% din suprafata tarii. Pentru a facilita indrazneata sa opera reformatoare, Cuza, ajutat de Kogalniceanu, a organizat lovitura de stat de la 2 mai 1864, prin care a dizolvat Adunarea legislativa predominant conservatoare, dar a mentinut guvernul dominat de colaboratori. Prin plebiscit, a dat tarii o noua Constitutie (Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris), a infiintat Corpul Ponderator sau Senatul, Parlamentul devenind bicameral, precum si Consiliul de Stat, care elabora proiecte de legi pe baza initiativelor domnului, mentinandu-se votul cenzitar.
Incepand cu 1864, au fost adoptate legi in cele mai importante domenii ale societatii: in agricultura: Legea rurala, prin care peste o jumatate de milion de tarani primeau aproape doua milioane hectare de pamant, prin despagubire; in administratie: Legea comunala, Legea pentru infiintarea consiliilor judetene; in justitie: Codul penal, Codul civil; in invatamant: Legea instructiunii publice, prin care invatamantul primar devenea gratuit si obligatoriu; in comert: Codul comercial, infiintarea Camerei de Comert, s-a adoptat sistemul unic de masuri si greutati. Infiintarea celor doua universitati (Iasi – 1860 si Bucuresti – 1864) a pus bazele invatamantului academic romanesc.
Pentru intarirea prestigiului extern al Romaniei, a consolidat capacitatea militara si a proclamat Autocefalia Bisericii Ortodoxe Romane fata de Patriarhia de la Constantinopol. O realizare remarcabila pentru diplomatia romaneasca a fost infiintarea Ministerului de Externe in anul 1862. De asemenea, au fost sprijinite aspiratiile nationale ale romanilor din celelalte teritorii romanesti si miscarea nationala a sarbilor si a polonezilor.
Regimul sau autoritar si reformele ce le-au afectat proprietatile i-a nemultumit atat pe conservatori, cat si pe liberalii grupati in jurul lui I.C. Bratianu si C.A. Rosetti, care il detroneaza pe Alexandru Ioan Cuza la 11 februarie 1866. In acest moment, Romania moderna era, in esenta, edificata.
Ultimul domn pamantean al romanilor, Cuza Voda poate fi numit ctitorul statului national roman modern, caruia la un veac si jumatate de la epocalele sale realizari, poporul roman ii pastreaza o vie amintire, plasandu-l in panoplia celor mai ilustri barbati ai neamului.

Post Views: 77