Ziua de 1 aprilie 1881 s-a dovedit a fi o zi fasta pentru literatura romana. Atunci a vazut lumina zilei marele poet ardelean Octavian Goga, fiul preotului Iosif Goga din Rasinarii Sibiului, care, datorita verbului sau „de foc”, a fost supranumit si poetul „cantarii patimirii noastre”. Scolile gimnaziale si liceale le urmeaza la Sibiu si Brasov, iar in anul 1900 se inscrie la Facultatea de Litere si Filosofie a Universitatii din Budapesta.
Debutul literar si-l face la Sibiu, in anul 1897, in revista „Tribuna”, cu poezia „Atunci si acum”, iar in anul urmator publica in „Revista ilustrata” din Reteag poezia „Nu-i fericire pe pamant”. Primul volum cu titlul „Poezii” ii apare la Budapesta, in anul 1905, volum ce se deschide cu poezia mesianica si vizionara „Rugaciune”, nascuta in inima indurerata a poetului pentru soarta poporului sau asuprit in Ardealul aflat sub ocupatia Imperiului Austro-Ungar. Traiectoria poeziei lui Goga, de la „Rugaciune” pana la „Profetul” sau „Am fost”, este insufletita de ardoarea sacrificiului din care nu lipseste ideea romantica a poetului care-si jertfeste fiinta si sangele pentru indestularea celorlalti. „Am fost proroc, izvor de apa vie/Toti m-au baut de friguri si de sete” (Profetul) sau „Voi mi-ati dat vaierele voastre/Eu v-am dat inima mea voua” (Am fost). Dupa 1990, intrand in politica, se dedica mai cu seama publicisticii ce ni se infatiseaza azi ca o prelungire a versurilor sale arzatoare in articolul de gazeta incendiar, in care tonul de pamflet se interfereaza cu evocarea, cu mania, cu lirismul. Multe pagini, prin idei, prin stilul si forma literara, il aseaza pe Octavian Goga alaturi de cei mai mari publicisti romani pe linia Eliade, Eminescu, Arghezi, Bogza. Articolele sale sunt fenomene de literatura autentica, nu numai in masura in care fraza de ziar produsa de evenimentul la zi incorporeaza emotii proaspete si reactii spontane, ci si prin calitatea lor literara ceea ce l-a indreptatit pe Tudor Vianu sa-l aseze pe Goga in „arta prozatorilor romani”, alaturi de maestrii prozei romanesti.
Casa de la Ciucea pe care ne-am obisnuit s-o numim castel are, ca orice castel, o poveste care incepe cu achizitionarea proprietatatii de la vaduva lui Ady Endre in anul 1919. Drumul de o viata de la Rasinari la Ciucea, ca o diagonala a Ardealului, a fost lung si anevoios, cu zboruri largi si popasuri grabite.
A „poposit” in inchisoarea de la Seghedin pentru ideile si pentru razvratirea sa, a traversat deghizat Rusia si Tarile Nordului pentru a se alatura la Paris grupului de romani care luptau, prin puterea diplomatiei, pentru realizarea unitatii nationale. A facut la Bucuresti politica si a ajuns la mai multe demnitati, inclusiv la cea de prim-ministru.
Ziua de 7 mai 1938 avea sa fie si ultima pentru marele poet. Trece in lumea fara dor, la Ciucea, in mirifica zona a Apusenilor. Este transportat la Bucuresti si depus la Ateneu, apoi este inmormantat la Cimitirul Bellu, cu onoruri militare, organizandu-i-se funeralii nationale. Dorinta testamentara a poetului a fost indeplinita de sotia acestuia, Veturia Goga, prin osardia careia a fost ridicat mausoleul de la Ciucea, unde corpul lui Octavian Goga a fost reinhumat. Locurile de la Ciucea l-au primit pe poetul-cetatean, care, prin intreaga sa opera si activitate politica, a militat pentru mai binele celor oropsiti, asa cum se cuvine si i-au daruit odihna pe care o merita un invingator.
Povestea castelului nu se incheie cu mausoleul si nici cu noile dimensiuni pe care le-a capatat castelul de la Ciucea, transformat in muzeu, fiindca nu este o poveste de moarte, ci de nemurire. Este semnificativ in acest sens urmatorul fragment din Testamentul poetului: „Imi pare rau ca n-am putut sluji Tara asa cum as fi vrut si cred ca as fi putut – cu credinta si cu hotarare. Am trait in vremea prostilor, a stapanit mediocritatea sub un rege tranzactionist in chestiuni de morala, timid si fara orizont in probleme de stat. Ce va fi de {ara in valtoarea care vine, nu stiu, dar cred in puterile sufletesti ale neamului”.
Timpul, a fost nerabdator cu poetul din Rasinari, dar opera sa va dainui peste secole si milenii.
Referindu-se la opera marelui poet-patriot, George Calinescu afirma: „Dupa Eminescu si Macedonski, Goga e intaiul mare poet din epoca moderna, sortit prin simplitatea aparenta a liricii lui sa patrunda tot mai adanc in sufletul multimii, poet national totodata si pur ca si Eminescu”.

Post Views: 84