Ca in fiecare an, de 1 Decembrie Romania sarbatoreste Marea Unire. Avem o zi libera de la serviciu, iar autoritatile locale si judetene au un bun prilej de a iesi in public cu depuneri de coroane, comemorari si concerte. Este o metoda uzitata in ultimii ani ca la astfel de manifestari sa se faca si putina imagine politica la comun de catre membri tuturor formatiunilor politice. Dar oare salajenii mai dau curs invitatiei de a participa la manifestari? Anul trecut nu s-a impartit fasole cu carnati si nici sarmale, iar zalauanii au cam stat pe la cuiburile lor, profitand din plin de ziua libera, comparativ cu anul 2008, cand parea ca aceiasi cetateni sunt cei mai patrioti romani. Atunci au fost prezenti sa prinda o imbucatura de fasole si, printre inghitituri, sa asiste la concertul sustinut de fanfara. Se numeste patriotism… mai ales ca multi dintre noi nici macar nu ne mai amintim ce se povestea in filele manualului de istorie despre semnificatia zilei de 1 Decembrie. Nici macar elevii nu isi manifesta interesul pentru aceasta zi, profitand doar de faptul ca au scapat de doua zile de stres la scoala. Unii profesori mai organizeaza serbari in unitatile de invatamant, dar nici acestea nu mai au suflul de alta data… vorbind strict de perioada imediat urmatoare Revolutiei din 1989, cand brusc, toti romanii aveau in dotare steaguri si pancarde si la fiecare casa se auzeau arhicunoscutele cantecele patriotice… „Treceti batalioane” sau „Noi suntem romani” sunt prea putin fredonate de cetateni, poate de cei mai „revolutionari” sau mai „melancolici” dintre noi. Patriotismul fiecaruia poate fi foarte usor „desteptat” , este nevoie de o mica atentie… doua-trei sarmale si o bucata de paine sau o fasole cu ciolan.