Ziua buna! Dragi cititori, ce mai faceti?

Pentru a ne mai intari inimile, astazi va voi impartasi cateva cuvinte despre Sfantul Augustin de Hipona, un adevarat erou al cuvintelor si al trairii pentru mine, nadajduiesc sa devina si pentru voi.

rn

Augustin s-a nascut la Thagaste, in Numidia (actuala Algerie) in anul 354 d.Hr. , fiind african de origine si roman prin cultura. El este unul dintre cei mai mari filosofi crestini, ale carui opere au modificat substantial gandirea europeana.
inainte de a se increstina, Augustin a fost adeptul mai multor culte si orientari filosofice, prima parte a vietii sale fiind o continua cautare a adevarului absolut si a binelui suprem.
Dupa convertirea la crestinism, la varsta de aproape treizeci si trei de ani, devine episcop de Hipona si incepe sa-si scrie povestea vietii ca o drama a caderii si a maririi, a pacatelor si convertirii, a disperarii si a mantuirii. Astfel apare aceasta profunda scrisoare catre Dumnezeu, dupa cum sunt numite astazi ”Confesiunile” lui, una dintre cele mai cunoscute si citite carti din toate timpurile. ”Amore amoris Tui facio istud” ii spune lui Dumnezeu, ” Fac aceasta din iubire pentru iubirea Ta.” Volumul este o opera eroica de o mare forta si maiestrie artistica, care trateaza cursul si sensul vietii, rugaciunea catre Dumnezeu, invinuirea de sine, marturisirea credintei.
Filosoful roman Emil Cioran spune despre ”Confesiuni” : ”Nu merita osteneala sa scrii confesiuni decat daca-i sunt adresate lui Dumnezeu. Recitit cateva pagini din Sfantul Augustin. Ce patima! Povestea convertirii sale. Drama noastra: traim intr-o epoca in care nu mai avem la ce sa ne convertim”.
Augustin obisnuia sa spuna: ” invata sa-ti scrii durerile pe nisip si bucuriile pe stanca”, ”Iubeste si fa ce vrei!”, iar in dialogurile sale pline de patos pe care le purta cu Dumnezeu spunea: ”Ne-ai facut pentru tine Doamne si nelinistit este sufletul meu pana nu-si va afla odihna in Tine.”
Opera lui Augustin daruieste viata, credinta, multa mangaiere si dulceata inimii, speranta, dar si dorinta vie de a-i experimenta trairile. Un mare pacatos devenit sfant, Augustin este pentru fiecare dintre noi modelul apropiat prin suferinta si traire, neincetand sa ne cheme zilnic, prin scrierile sale eroice, la adevarata viata, trezindu-ne din amortire, uimindu-ne, atragandu-ne mereu la lupta cea buna.
Augustin a luptat pana la epuizare impotriva ereziilor vremurilor, creand doua formulari extraordinare care se intrepatrund precum credinta se impleteste cu ratiunea: ”Trebuie sa intelegi pentru a crede, dar trebuie si sa crezi pentru a intelege.”
Merita sa amintim ca Sfantul Augustin si-a sfarsit viata intr-o comunitate care tremura pentru bunastarea materiala, dar a ales sa-si petreaca ultimele zile singur, in chilie, cerand iertare pentru sine si pentru toti: ” Nu ma tem sa mor, caci avem un Domn bun.”
in incheiere as vrea sa va las cu acest gand al Sfantului Augustin pe care va invit sa-l meditam impreuna…el spunea : ”Prin greutatea sa, fiecare corp tinde spre locul ce i se cuvine. Focul de exemplu tinde spre inaltime, pe cand piatra tinde in jos. Cat timp nu se afla la locul care li se cuvine, lucrurile sunt in miscare; cand isi gasesc locul, isi afla si repaosul. Greutatea mea este Iubirea mea.”
Dragi cititori, daca si greutatea noastra ar fi iubirea pentru Dumnezeu…care ne-ar atrage inspre inaltimi..daca dupa atatea cautari ale fericirii autentice am fi atrasi in sfarsit de adevaratul repaos..atunci cu siguranta am purta cu mai multa usurinta, incredere si pace toate greutatile ce ne inconjoara…
Asadar, in aceste zile premergatoare saptamanii Patimilor, aceasta urare o fac pentru mine insumi si pentru voi, fie ca greutatea noastra sa fie Iubirea noastra!
Inima Sus! Curaj!