Vorba lui Ion Creanga, „nu stiu altii cum sunt”, dar la noi, la romani, cum incep lucrurile sa se miste putin, sa mearga cat de cat inspre bine – ca de pilda in 2008 – cum se da totul peste cap. Ba incurcam fondurile euro-pene, ba apare din senin o noua criza (cea politica) si ne intoarcem cuminti de unde am plecat, daca nu mai rau. Nu ne sunt straine expresii de genul „iminenta scumpire a alimentelor, pe fondul scumpirii petrolului”, „anuntata criza a laptelui in Europa”,”criza fortei de munca, „somajul in floare”. Pe fondul acutizarii unei crize economice mondiale, „baietii destepti” profita din plin si dau nastere falselor crize pentru a rezolva probleme mai mari sau mai mici, pe care, la un moment dat, le-au scapat de sub control. Pe fondul acutizarii unei crize economice mondiale, de pilda, la noi, preturile cerealelor au inceput sa scada vertiginos. De teama sa nu ramana cu atata recolta pe cap, stiuta fiind o alta „criza”, cea a spatiilor de depozitare, agricultorii au inceput sa-si vanda granele la preturi de nimic. Le cumpara „baietii destepti”, apoi la revand la pret dublu sau triplu. Si tot pe fondul crizei, in prag de sarbatori, fermieri sau nu, romani adica, isi primesc cu stoicism „rasplata” pentru ca au fost cinstiti si creduli si au tras pe brazda pana la epuizare. „Rasplata” inseamna disponibilizari, scumpiri la alimente, energie, gaze, impozite si taxe cat se poate de mari si de multe, salarii mai mici, prime si bonificatii cu tendinte spre zero. Asa stand lucrurile si privind mai cu atentie in jurul nostru, vom observa cine si de ce ar avea nevoie de o criza economica, cine face dintr-o problema mondiala un pretext pentru propriile interese, cine sta in spatele acestor crize de… necesitate. In tot tambalaul electoral in care suntem tarati cu insistenta, auzim decizii, unele de-a dreptul utopice, dar n-am retinut nici o masura realista referitoare la agricultura Romaniei. Acestea fiind spuse, tare mi-e ca mult si bine vom fi in postura jenanta de a ne lasa hraniti de altii, cand, cu putin efort si intelepciune, putem noi sa dam de mancare celor care se falesc cu o agri-cultura si o economie dezvoltata.