"Vreau o tara ca afara" a devenit de multi ani un refren al romanilor. Adica vreau sosele ca afara, vreau spitale ca afara, vreau o viata ca afara! Vreau aici, la mine in tara. Si nu vreau la Cluj, Bucuresti sau Sibiu, ci in Zalaul meu de sub Meses. Vreau un Zalau ca afara! Un oras in care autoritatile locale sa puna suflet, ca prea sta Zalaul de zeci de ani in colbul nepasarii. 

rn

Ma uit la Valea Zalaului si o vad mult mai mizerabila decat acum 30 de ani. Aceleasi hoituri, aceleasi mirosuri pestilentiale, aceeasi neglijenta din partea edililor.
Dupa 1989, cu exceptia primarului Chichisan, care a schimbat conductele de aductiune apei si a introdus gazul metan, n-a fost o investitie majora in Zalau. Pardon, s-a ridicat in plin centrul vechi al urbei un gigant din beton, sticla si otel care a stricat tot farmecul si arhitectura centrului vechi. A acoperit turnuri de biserici, a dezradacinat obiceiul localnicilor, a daramat farama de arhaic. De aproape 30 de ani nu s-a construit nici un bloc de locuinte din fondul de stat. Mediul privat a fost cel care a mai dat suflu acestei actiuni.
Tin minte povestea pe care mi-a spus-o mai demult un vecin, de pe cand statea la coada la butelii in spatele blocului Dalia, in vremurile comuniste de trista amintire, cand ca sa ai gaz acasa stateai cu saptamana la rand, pana venea camionul cu butelii. Dupa trei zile de stat la coada, un alt vecin il intreaba "Cat a inaintat randul?" "Nu stiu sa-ti spun cati metri, dar de cand sunt la coada la blocul in constructie de alaturi s-au ridicat trei etaje".
Tot ce s-a construit in Zalau a fost facut in "epoca de trista amintire". Zalaul de azi este produsul acelei epoci. N-am vazut o investitie de amploare in municipiu. Ba da, veti spune, s-a construit hala agroalimentara. Numai ca hala a fost conceputa dupa un model care nu se preteaza urbei de sub Meses. Dovada ca jumatate din spatiul comercial al halei este neutilizat.
Ulitele Zalaului au ramas aceleasi, cu straturi de asfalt superficiale, unele pline de gropi, cu lipsa de spatiu verde. S-a mai peticit pe ici, pe colo, s-a mai dalat cate un tronson de trotuar, s-a mai vopsit cate o cladire. S-au adus si cateva autobuze pentru transportul in comun, dar majoritatea sunt ostenite ca niste gloabe. Ma mira faptul ca de mai bine de un sfert de secol alesii nostri nu si-au deschis sau n-au vrut sa-si deschida ochii sa vada realitatea cruda – gropi, mizerie, saracie si lipsa de perspective. Sa deschida ochii si sa vada aceasta realitate macar in ceasul al 12-lea. Nu de alta, dar unii dintre noi chiar vrem sa traim decent, frumos si sanatos, ca afara. Dar aici la noi in tara. In Zalau.