Redacția
În lunile februarie – martie 2020, la Galeria de Arta ,"Ioan Sima" a Muzeului Judetean de Istorie si Arta Zalau va avea loc partea a doua expozitiei "stiinta si etnicitate II. Biopolitica si eugenism în România 1920-1944." Aceasta este continuarea expozitiei stiinta si etnicitate. Cercetarea antropologica în România anilor 30 care a fost prezentata publicului salajean la începutul anului trecut si care, conform reprezentantiilor MJIAZ, s-a bucurat de un mare interes din partea acestuia.
rn
Vernisajul expozitiei va avea loc la Galeria de Arta Ioan Sima în data de 1 februarie 2020 la ora 17:00, în prezenta curatorului prof. univ. dr. Marius Turda, care este profesor de istoria biomedicinii în Europa Centrala si de Est în secolul XX la Universitatea Oxford Brooks din Marea Britanie si colaboratorului sau istoricul lect. univ. dr. Razvan Pârâianu.
rn
Pâna sa ajunga la Zalau, pentru a discuta cu publicul despre aceasta expozitie si despre cercetarile sale asupra rasismului si eugeniei, profesorul Marius Turda a raspuns la câteva întrebari puse de la antropologul cultural si social de la Muzeul Judetean de Istorie si Arta din Zalau Ágota Ábrán, care ne-au fost transmise la redactie.
rn
Intrebarile si raspunsurile sunt intersante de urmarite, dincolo de miza declarata a expozitiei in interviu, in contextul in care romanii din Ardeal, mai ales de pe aceste meleaguri (Ip si Treznea) au cunoscut sub o forma sau alta "biopolitica si eugenismul" sub alte regimuri, precum cel hortyst.
rn
Iata interviul cu prof. univ. dr. Marius Turda curatorul expozitiei ,"stiinta si etnicitate II", realizat de Ágota Ábrán:
rn
"Ce mi se pare fascinant, desi într-un sens macabru, în ambele expozitii, este cum în aceasta ideologie rasiala, biopolitica si eugenica, problemele istorice, sociale si politice devin explicate si pretins rezolvabile printr-un discurs biologizant, desi acest discurs este în spate subordonat de presiuni istorice, sociale si politice.
Ati putea sa ne explicati aceasta logica? Ce consecinte a avut aceasta "biologizare" între anii 1920-1944 în România?
În timpul regimului lui Ion Antonescu, acest program biopolitic a creat o societate bipolara în care cei care nu erau "români" (definiti rasial pe baza "sângelui"), erau perceputi ca "inamici" (ex. comunitatile de evrei si romi). Îmbunatatirea eugenica a familiei române a continuat sa fie deziderat politic însa asa-zisa "protejare a natiunii" a fost facuta pe argumente ideologice care au stat la baza exterminarii evreilor si a romilor în perioada 1941-1942. Asa cum arat în aceasta expozitie, mentinerea potentialului rasial al natiunii devenise un obiectiv de prima importanta, si oricine punea în pericol acest potential era stigmatizat ca inamic al statului. Aceasta forma radicala de etnicitate a fost promovata odata cu intensa politizare si totala subordonare a institutiilor de cercetare stiintifica fata de guvernul României.
Este însa imposibil sa întelegi cultura si politica din perioada interbelica româneasca si cea a celui de al doilea razboi mondial daca ignori preocuparile biopolitice si eugenice ale vremii. Discursul public despre eugenism a fost foarte raspândit, de la reviste de popularizare a stiintei si medicinii pâna la reviste de interes general, expozitii publice si conferinte radio. Au existat societati de biopolitica si eugenie, reviste specifice dedicate eugenismului, biopolitica si eugenismul s-au predat la universitatile din Bucuresti, Cluj si Iasi. De aceea sper ca aceasta noua expozitie, ca si cea despre antropologie de anul trecut, va ajuta sa familiarizeze publicul larg si tinerele generatii cu o istorie a perioadei interbelice care este putin cunoscuta si putin înteleasa, însa foarte importanta pentru istoria recenta a României.
În ce masura credeti ca acest mod de întelegere a problemelor a supravietuit pâna în prezent?
Istoria biopoliticii si eugenismului românesc este înca putin înteleasa. Spre deosebire de acum 20 de ani când am început sa cercetez aceste subiecte, acum exista o recunoastere printre specialistii români. Multi dintre ei înteleg importanta acestor subiecte nu doar pentru istoria perioadei interbelice, ci si pentru istoria perioadei comuniste. Mai este însa mult de facut în aceasta directie si acesta este si unul din scopurile expozitiei: sa-i îndemne pe specialisti sa recunoasca rolul central ocupat de biopolitica si eugenism în istoria României în perioada 1920-1944. Aceasta este însa discutia sa îi spunem academica si istoriografica. Este însa nevoie de o discutie publica despre biopolitica si eugenism, despre felul in care tipare de gândire biopolitice si eugenice au continuat sa fie diseminate larg si absorbite de populatie, nu doar in legatura cu subiecte precum dizabilitatea si rolul femeii in societate însa si în legatura cu caracterul asa-zis "asocial" si disgenic al unor minoritati etnice precum Romii. Ceea ce era prezentat ca fiind biopolitica si eugenism national în perioada interbelica si a celui de Al Doilea Razboi Mondial presupunea, de fapt, o transformare profunda a individului si a colectivitatii prin metodele ingineriei sociale si biologice (de la pro-natalism la transferuri de populatie de la sat la oras, de la marginalizarea si stigmatizarea unor grupuri sociale si etnice pâna la educatia fizica a tineretului). Efectele acestei transformari, care a continuat sub comunism, se simt pâna în ziua de azi.
Care este miza acestor expozitii?
Educatia. Posibilitatea de a putea comunica în acest fel cu publicul larg si, mai ales, cu cei mai tineri, care sunt înca la scoala sau la universitate, este miza majora a acestei expozitii. Spre deosebire de lucrarile de specialitate, o expozitie despre antropologia rasiala, sau una despre biopolitica si eugenism, are avantajul de a se adresa direct celui ce o viziteaza prin intermediul imaginii. Nu neglijez schimbul de idei între specialisti, însa pâna la urma daca dezbaterea academica nu are niciun impact în sfera publica atunci e o dezbatere cu putine mize practice."
