Vremuri mari, oameni mici
Tehnologia evoluează cu o viteză uimitoare. Acum 20 de ani nu ştiam ce-i ăla telefon mobil, acum un Samsung Galaxy S6 este de cinci ori mai puternic decat un Playstation 2. Unii îşi pun la bătaie salariul pe mai multe luni pentru a-şi cumpăra un Iphone, un fel de Mercedes al telefoanelor smart. Mulţimea face coadă la magazin când se lansează un model nou de smartphone. Sunt tineri şi vor să tragă foloasele de pe urma progresului tehnologic. Nu se lasă nici vârstnicii. Nici nu apucăm să învăţăm cum funcţionează şi să aruncăm ambalajul, că se lansează altă minunăţie.
Presiunea socială de a fi în rând cu lumea în ceea ce priveşte tehnologia e mare. Simţul umorului şi farmecul personal nu mai compensează chiar totul atunci când ieşi cu “gaşca”. Fără telefon “deştept” ai senzaţia ca eşti cel mult tolerat într-un grup. Cine scoate din buzunar vechitura când este apelat este privit cu compasiune. Vrea, nu vrea, va fi la un moment dat „dotat” tehnologic. Suntem aşadar cu toţii la zi cu evoluţia tehnologică. stop_coloana
Progresăm, e semn bun. Asta ar trebui să ne facă viaţa mai uşoară. Dar… este intrigant că societatea în sine, la nivel etic, nu evoluează. Ba pe alocuri este retrogradă, păstrează obiceiuri proaste şi parcă suntem medievali, doar că umblăm cu decapotabile şi bolizi cu mulţi cai putere. Societatea e caracterizată de aceleaşi porniri ca acum mii de ani, în zorii „civilizaţiei”. Civilizaţie despre care Esop spunea acum 2700 de ani: ”Pe hoţii mărunţi îi trimitem la închisoare, iar pe cei mari îi numim în funcţii publice”. Sună cumva prea familiar? Atunci asta e măsura evoluţiei eticii în ultimele trei milenii.
