Vremea Postului

Suntem la începutul Postului Mare si Biserica ne invita înca o data sa intram pe calea cea strâmta, dar atât de frumoasa si înalta, a înfrânarii chiar de la lucrurile pamântesti îngaduite, spre a dobândi mai deplin pe Hristos si harul Sau. În mod sigur, unii dintre credinciosii de azi se întreaba: oare în lumea secularizata si tehnicizata de azi, postul nu este ceva anacronic, ceva depasit, ceva prea greu de respectat, mai ales daca tinem seama, pe de o parte, de lipsurile materiale de tot felul pe care le întâlnim- inclusiv cele de natura alimentara-, iar pe de alta parte, daca avem în vedere munca grea pe care o desfasoara multi din semenii nostri? Socotim ca acum, fiind la începutul Postului Mare, care ne aminteste de postul Mântuitorului înainte de a începe activitatea Lui mântuitoare, sa vorbim despre semnificatia postului crestin. De regula, prin post întelegem o retinere, în mod voluntar, de la anumite feluri de mâncare si de la bauturi. Din paginile Sfintei Scripturi si din scrisul Sf.Parinti aflam ca postul nu trebuie sa fie numai o retinere de la consumarea unor alimente, ci dimpotriva, el presupune, în primul rând, o înnoire sufleteasca, o înfrânare de la fapte nesocotite sau nevrednice de numele sau calitatea de crestini. Deci porunca postului are în vedere nu numai trupul, ci mai cu seama sufletul. Sfântul Ioan Gura de Aur spune: ,,nu-i deajuns numai sa-ti lipsesti stomacul de anumite mâncaruri, ci va trebui sa postesti cu gândul, cu ochii, cu urechile, cu limba, cu mâinile, cu picioarele, cu un cuvânt, sa postesti cu întreaga fiinta, abatându-te de la gânduri si cugete rele. ,,Postindu-ne trupeste, fratilor, sa postim si duhovniceste. Sa dezlegam toata nedreptatea, sa rupem cu încurcaturile tocmelelor celor silnice; tot înscrisul nedrept sa-l spargem; sa dam flamândului pâine si pe cei saraci si fara case sa-i aducem în casele noastreI. Gresesc acei care- rastalmacind unele texte ale Sfintei Scripturi, spun ca ele ar fi împotriva postului, ca ar nega valoarea postului. Postul este atât de vechi, ca si omenirea. În Rai, Dumnezeu a poruncit stramosilor nostri Adam si Eva sa posteasca, oprindu-i sa manânce din roadele pomului cunostintei binelui si raului (Facere 2,6-7). Postul a fost practicat de toti oamenii alesi: Moise, Ilie, Daniel, David, Ioan Botezatorul. Mântuitorul a postit la începutul activitatii publice (Matei 4,2) si spune care este postul adevarat(Matei 6,16 si urmatoarele). Sfintii Apostoli au postit si recomanda postul pentru crestini (Fapte Ap. 14,23; ll Cor. 6,5 si 11,27; l Cor.7,5). Cum sa mai cutezi a vorbi împotriva postului, când avem atâtea marturii în favoarea lui? Postul a stins focul, postul a închis gura leilor. Postul ridica rugaciunile noastre la cer, sporeste familia, întareste sanatatea, cuminteste tineretea, împodobeste batrânetele, postul însoteste pe cel care calatoreste si sta în buna întelegere cu cei casatoriti. Barbatul când îsi vede sotia postind, nu se teme ca cineva ar îndrazni sa strice casnicia lor, nici sotia nu e stapânita de gelozie, când îsi vede sotul îmbratisând postul.