Dacă tot trăim intr-un stat democratic, de ce să nu işi facă fiecare partidul lui? Poate ar guverna mai bine decat actualul Executiv. Partidul a devenit mai nou o afacere incropită de caţiva baroni locali, o cale de a ajunge cat mai repede intr-un scăunel călduţ, pe o funcţie de conducere bine plătită. Nici politica nu mai este ce a fost, vorba sălăjeanului Bogdan Olteanu: “Politica este a doua meserie ca vechime, după prima pe care o ştim cu toţii”. Un fenomen scăpat sub control de Autoritatea Electorală Permanentă este cel al partidelor minorităţilor, care işi trimit reprezentantul in Parlament. Oameni care nu au nicio legătură cu vreo minoritate şi care nu se identifică in niciun mod cu cultura comunităţii respective ajung parlamentari. Cel mai elocvent caz este cel al minorităţii rutenilor. Deputatul “lor” a obţinut la alegerile din 2008 un singur vot, cel mai probabil s-a votat singur, nici măcar familia lui nu a avut incredere in promisiunile sale electorale. O ştire care a zguduit mass-media in ultimele zile a fost legată de Partidul Poporului. Acest “partid” al Elodiilor, Magdelor Ciumac şi Nikitelor prinde la masa mare de populaţie, cea cu IQ sub nivelul mării, şi il determină pe Sebastian Lăzăroiu să afirme că “Dan Diaconescu are aproape 20 la sută in sondaje”. De la poveşti cu Albă ca Zapăda sau Scufiţa Roşie, pană la Partidul Poporului in Parlament, toate au un sambure de adevăr. Noua politică otevizată ne pune un semn de intrebare. Să fie oare aceasta noua direcţie a Romaniei? Adică să fim conduşi de oameni care au fost promovaţi după ce au injurat ori s-au dezbrăcat pe la “televiziuni”? Nu sunt sigur, dar cred că nu e o diferenţă foarte mare intre Magda Ciumac şi Băsescu, sau intre Elodia şi Theodor Stolojan. Noroc că-l avem pe Boc care seamană cu Nikita, şi fiind mai bătăuş din fire, se luptă pentru binele şi viitorul nostru.