Vindecarea slabanogului de la Vitezda

(Ioan 5,1-15)
Vindecarea relatata si citita în Duminica a patra dupa Pasti se petrece lânga una din portile de intrare în orasul sfânt Ierusalim, lânga „Poarta oilor”. Acolo se gasea o „scaldatoare”, numita evreieste Betezda sau Vitezda, în traducere „Casa milostivirii”, având cinci pridvoare. Scaldatoarea atragea „multime multa de bolnavi: orbi, schiopi, uscati”, caci periodic ea avea efecte terapeutice supranaturale, datorita faptului ca „un înger al Domnului se cobora în scaldatoare la anumita vreme si tulbura apa; si cel care intra întâi dupa tulburarea apei se facea sanatos de orice boala era tinut”( Ioan 5,3-4). Fireste, ne putem întreba: de ce Mântuitorul a vindecat numai pe slabanogul,,care era bolnav de treizeci si opt de ani”? De ce i-a zis numai lui:”Voiesti sa te faci sanatos”? De ce i-a spus numai lui: „Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla”? Slabanogul care astepta de treizeci si opt de ani miscarea apei de catre îngerul Domnului dovedise rabdare statornica si credinta puternica în puterea lui Dumnezeu. Evanghelistul Ioan ne adevereste ca Iisus Hristos stia „ca este asa înca de multa vreme”. Dar accesta nu cârtise împotriva lui Dumnezeu, nu se mâniase, nu blestemase numele lui Dumnezeu, nu-si dorise sfârsitul, ci traia întru credinta, care este „încredintarea celor nadajduite, dovedirea lucrurilor celor nevazute”( Evrei 11,19). Este graitor faptul ca, desi nu stia cine este Iisus, el si-a îndreptat pasii spre templu, spre Casa lui Dumnezeu, pentru a-I da slava si multumire Parintelui ceresc pentru vindecarea sa. Acolo, în templu, îl recunoaste pe Fiul lui Dumnezeu, care îi adresase cuvintele: „Iata ca te-ai facut sanatos. stop_coloanaDe acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu-ti fie ceva mai rau”. Din relatarea Sfântului Evanghelist Ioan întelegem ca slabanogul vindecat a devenit un martor, un marturisitor, un propovaduitor al lui Hristos. El a plecat îndata si a spus iudeilor, care-l apostrofasera ca nu este îngaduit sa se ridice din patul suferintei si sa umble-purtându-si patul- în zi de sâmbata, ca Iisus este Cel ce L-a facut sanatos. Pericopa evanghelica de astazi ne mai prezinta si un alt pacat al vremii, si anume cel al dezinteresului total fata de semeni. Slabanogu asteptase treizeci si opt de ani un „om”, ca sa-l arunce în scaldatoare când aceasta era tulburata prin venirea unui înger. Nu se aflase deci în tot Ierusalimul un „om” caruia sa i se faca mila de el, sa-l arunce în scaldatoare, atunci când era momentul. Disparuse deci mila fata de aproapele. Biruise legea, dar disparuse dragostea. De aceea Mântuitorul a mustrat pe farisei ca neglijasera cele mai importante obligatii ale legii: „mila si credinta” (Matei 23,23). si, nu întâmplator, „judecata lui Dumnezeu este fara mila pentru cel ce n-a facut mila. Si mila biruieste în fata judecatii” (Iacov 2,13), fiindca Dumnezeu nu voieste jertfa, ci mila – „învatati ce înseamna: Mila voiesc, iar nu jertfa”(Matei 9,13).