Ce face tânărul politician român, marea speranţă pentru redresarea societăţii? Îşi caută pe net drăguţă. Cam atât a prins el de la seniorii care l-au iniţiat în politică. Nu-i tare important că asta se întâmplă în partidul născut sub fusta Elenei Udrea. Nici că se întâmplă la Giurgiu, unde junele lider de partid era convins că noua lui postură e de natură să-i găsească degrabă o iubită care să lucreze în justiţie, să fie atrăgătoare şi inteligentă. N-a zis nimic de zestre, dar se subînţelege. Dacă tineri cu asemenea ambiţii îşi fac loc în fruntea partidelor politice… viitorul naţiunii este pecetluit. El, săracul, om fără experienţă, nu-i atât de vinovat, cum spuneam, cât sunt cei care l-au iniţiat. Politicienilor le este greu să-şi schimbe obiceiurile, considerând că partidul este un fel de proprietate a lor. Aşa se face că, în partidul din care fac parte, unii consideră că pot tăia şi spânzura, stop_coloana că pot,  în numele aceleiaşi formaţiuni, să-şi ridice singuri statui, să beneficieze de câte şi mai câte, şi-asta, deoarece, zic ei, partidul le este a doua casă! Asta au transmis tinerilor, care iau la rândul lor partidul drept o altă pagină a vieţii lor pentru socializare. Seriozitatea şi credibilitatea – cerinţe obligatorii în politică – nu mai au cum să fie recuperate din apa Sâmbetei!În aceste condiţii, e de cântărit ce pot face candidaţii pentru o comunitate, dacă înainte de convocarea alegătorilor la urne, unii dintre ei, de dragul de a se da în stambă, dau în… mintea copiilor.