Viață și vulnerabilitate

Dragi cititori, ce este vulnerabilitatea? Este o stare creatoare sau una distructivă? Cum ne raportăm la ea?

„Când eram copii, credeam că atunci când vom fi mari nu vom mai fi vulnerabili. Dar a crește înseamnă a accepta vulnerabilitatea…A fi în viață înseamnă a fi vulnerabil”,ni se destăinuie Madeleine L’Engle.

”Avem nevoie de oameni care trăiesc o vulnerabilitate curajoasă”, ne spune Ann Voskamp. ”A iubi înseamnă a fi vulnerabil”, consemnează C.S. Lewis. „Suntem cei mai puternici în momentul în care nu mai trebuie să fim puternici”, ne surprinde Eric Michael Leventhal.

„Când oprești vulnerabilitatea, oprești oportunitatea” iar, ”inovația, creativitatea și schimbarea se nasc din vulnerabilitate”, ne descoperă Brene Brown.

Vulnerabilitatea este un termen care a ajuns în limbile europene din limba latină, de la substantivul vulnus, care înseamnă rană. Să fii vulnerabil înseamnă să poți fi rănit. Așadar, virtutea și vulnerabilitatea, cel puțin din punct de vedere etimologic, nu au nimic în comun pentru că virtutea este derivată din cuvântul latin virtus, care înseamnă putere, curaj etc.

Dar, cele două, după modelul lui Iisus Christos, se găsesc într-un raport antinomic, în cadrul căruia nu se anulează și nu se exclud reciproc. Prin chenoza, Mântuitorul nostru se golește de sine și devine om, devine vulnerabil, dar cu scopul cel mai nobil din lume, acela de a ne salva și de a ne învăța cum să ne trăim condiția umană decăzută: „Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine…şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre”. (Matei 11, 29) Dăcă noi învățăm să ne ”dezgolim” și să ne punem vulnerabili, câștigăm puterea harului Său și depășim vulnerabilitatea din interior.

Fiind Om total, Mântuitorul și-a asumat toate fațetele vulnerabilității umane, idendificandu-se adesea cu cei vulnerabili și oferindu-se drept model de trăire.

Dragilor, viața noastră este prețioasă, dar nu pentru că este neschimbată, ca un diamant, ci pentru că este vulnerabilă, ca o mică pasare. Este foarte greu să fii vulnerabil, dar cei care fac asta sunt visătorii și creatorii de lumi. Nu ne putem trăi viața pe deplin dacă nu-i experimentăm vulnerabilitatea. Vulnerabilitatea ne ajută să conștientizăm valoarea vieții și este capital să reflectăm la asta și atunci când suntem plini de succes, sănătoși și populari.

Un alt fel greșit de a ne raporta la vulnerabilitate este faptul că noi fugim adesea de ea și ducem ”vieți duble”, dar viața noastră lăuntrică ar trebui sa fie un dar pentru ceilalți. Oricine încearcă să trăiască o viață spirituală autentică va descoperi în curând că ceea ce este cel mai personal este și cel mai universal, ceea ce este cel mai solitar, este si cel mai comunitar. Este o dovadă de curaj când le dai voie celorlalți să te vadă cu adevărat.

Când impui o ”cultură a conformării”, ratezi șansa de a ajuta oamenii să-și găsească motivația interioară.

Vulnerabilitatea ne ajută să ne trăim corect viața, ne face loc pentru mai multă trăire, ne ajută să simțim mai intens.

Vă invit să reflectăm împreună asupra acestor aspecte și să fim vulnerabili, într-un mod creator!