Venitul minim garantat, o formă de incurajare a lenei

În Zalău, o grămadă de mâini întinse aşteaptă mila statului, în timp ce patronii se plâng că nu găsesc forţă de muncă pentru afacerile lor. Se pare că unii locuitori ai municipiului de sub Meseş sunt adepţii unui principiu de viaţă extrem de nociv, cum s-ar zice în popor „decât un cozonac la soare, mai bine un dărab de pită uscată la umbră”. Aşa că stau pe lista de pomeni publice şi se mulţumesc cu ce pică: un venit minim garantat, un ajutor de încălzire pe timp de iarnă, pachete cu alimente gratuite, alocaţiile copiilor etc.
Cei mai norocoşi au poate şi o rudă în străinătate, care le mai trimite un pachet şi câţiva euro, din muncă, din cerşit, din furat, din ce o da Domnul. Ce-i drept, se asigură pentru un trai de multe ori la limita sărăciei, dar marele avantaj este acela că nu trebuie să ridice un deget, să se obosească mergând la un job stabil. Nici când primăria le cere să presteze muncă în folosul comunităţii nu prea se deranjează. Cu o scutire medicală pe un pachet de cafea se rezolvă treaba. “n Zalău sunt 122 de beneficiari de ajutor social, din care 58 prestează muncă în folosul comunităţii.

Sunt joburi, doar voinţă să fie

Agenţia Judeţeană a Ocupării Forţei de Muncă Sălaj stop_coloana anunţă săptămânal între 100 şi 200 de locuri de muncă vacante. La acest moment, de pildă, oferta numără 158 de joburi din mai multe domenii, inclusiv din sectorul de stat.
Agenţia organizează burse ale locurilor de muncă, în care aduce la aceeaşi masă angajatori locali şi potenţiali salariaţi. Însă tot mai mulţi patroni se plâng că în ultima vreme le este tot mai greu să găsească forţă e muncă pentru angajările pe care şi le-au propus. Un reprezentant al firmei Bellinea spunea că zilnic caută forţă de muncă, tineri cu ajutor social, dar încă mai are multe posturi vacante. „Ce-i drept, tinerii vor din prima posturi bine remunerate şi le oferim, dar să-şi îndeplineacă norma. Am avut şi câţiva care primeau ajutor social, dar n-au făcut faţă”, spunea reprezentantul firmei. Aşa că s-au dus acasă şi stau cu mâna întinsă la ajutorul statului.