La începutul acestei săptămâni, Parchetul General a anunţat că ia în calcul redeschiderea dosarului Revoluţiei. Asta l-a pus pe jar pe Ion Iliescu, care se opune cu îndârjire redeschiderii, motivând că “faptele sunt de domeniul istoriei, iar ce era de judecat s-a judecat”. Oare? Încet-încet, însă, românii capătă curaj şi cer să se facă dreptate, nu doar pentru fărădelegile de azi, ci şi pentru cele săvârşite la Revoluţie, unde au murit oameni. Dacă cei vinovaţi pentru corupţie sunt la închisoare (atâţia câţi sunt), cei vinovaţi pentru crime de ce nu sunt judecaţi?, se întreabă societatea civilă. Ion Iliescu, de exemplu, ar trebui să dea socoteală pentru evenimentele sângeroase din decembrie 1989, pentru înăbuşirea “Pieţei Universităţii” şi instigarea la violenţă a minerilor (celebrele mineriade). stop_coloana Ion Iliescu, părintele spiritual al social-democraţiei din România, a ţinut ţara timp de un deceniu, în negura unei tranziţii sălbatice de la comunism la un capitalism de tip mafiot.
Ceea ce a semănat Iliescu în anii ’90 culegem acum: un pseudostat de drept corupt. Abia după ce Iliescu va fi judecat de o instanţă şi, eventual, condamnat, ne vom primeni ca naţiune, ne vom lepăda de urăciuni şi vom privi cu speranţă spre viitor. Acesta ar trebui să fie finalul Revoluţiei.

Post Views: 63