Valorile de lângă noi sau oameni de succes

 

Despre omul, medicul și managerul Policlinicii Spital „Salvosan Ciobanca” Zalău: Vasile Petru Ciobanca

MOTTO:  „Adevăratele valori umane și profesionale sunt, în primul rând, cele care înfăptuiesc ceva concret în folosul oamenilor.”(Octav Dângeanu)

L-am cunoscut în anul 1995. Un bun prieten mi-a propus să mergem împreună la POLICLINICA SPITAL „SALVOSAN CIOBANCA” ZALĂU pentru analize medicale de rutină. El se știa bine cu ctitorul acestei Policlinici Spital. În acel an, am fost de mai multe ori pentru același motiv la pomenita unitate medicală. De fiecare dată, doctorul Vasile Petru Ciobanca și-a găsit timp să se ocupe de noi. Până când specialiștii efectuau analizele solicitate, amfitrionul nostru ne-a întreținut și omenit. Finalizate analizele, dânsul ni le-a și interpretat ca un dascăl pe înțelesul nostru. Atunci pot spune că am început  a-l cunoaște pe acest medic. M-au impresionat în mod deosebit la dânsul : cuceritoarea sinceritate, firescul modului de a vorbi, de a relaționa cu noi, modul neprotocolar de a primi pe cineva, volubilitatea, umorul său nativ, ironia tonică, plăcerea și dăruirea cu care își exercită profesia, bucuria ce-o trăiește văzându-și realizările și, mai ales, reușitele în vindecarea pacienților numeroși ce-i trec pragul unității.

Anii au trecut, dar odată cu ei și o parte din starea mea de sănătate. Așa am ajuns să-i devin pacient de două ori, prilej de a-l cunoaște și mai bine pe doctorul Vasile Petru Ciobanca în activitatea propriu-zisă. Prin urmare, acum pot scrie despre dânsul în reală cunoștință de cauză și pot reda viziunea mea fără rezerve în legătură cu personalitatea sa. La primele impresii consemnate la începutul articolului, le adaug și altele, la fel de bine motivate: în primul rând , mărturisesc că este o personalitate inconfundabilă, greu de catalogat într-o anume categorie umană și profesională. De ce? Pentru că este una atipică. Este un dăruit totalmente, atât profesiei pe care a îndrăgit-o din clasa a V-a, cât și creării de condiții materiale moderne în care să-și poată exercita cu rezultatele așteptate profesia. A fost și este un om căruia îi place să fie independent în ceea ce face. De aceea, și-a ctitorit propriul spital prin titanice eforturi de parcă ar fi un descendent modern al legendarului Meșter Manole. Îi place să meargă pe picioare proprii și să-și poată materializa ideile sale constructive, de care nu a dus și nu duce lipsă. Unele dintre ele par, la prima vedere, de-a dreptul utopice. Aceste idei nu se lasă până când nu prind viață concretă, așa cum mintea lui de medic-constructor le-a plăsmuit. Mai rar un asemenea intelectual care dorește încontinuu să realizeze și ceva concret, benefic pentru semenii săi. Este un neastâmpărat, suficiența îi este străină. Știți că domnia sa are și la Cluj-Napoca, orașul înțesat de unități medicale, o filială a „Salvosanului” și aceasta nu duce lipsă de pacienți ? Credeți că este mulțumit cu ce a realizat în unuitatea medicală pe care o conduce? Aici tot timpul se adaugă ceva. Adept al noului, este sincron în gândire și în dotarea instituțiilor cu evoluția domeniului ce-l reprezintă. Dovada? Aparatura modernă cu care a înzestrat unitatea sa și care funcționează cu bune rezultate.

Atipică este personalitatea doctorului Vasile Petru Ciobanca și în ținuta sa, în felul de a vorbi și de a relaționa cu toate categoriile de oameni. Este fiu de elită al comunei Bocșa, cea scrisă cu litere mari în cărțile de istorie. Pentru el, comuna natală este un loc sacru în care s-au născut și se nasc oameni hăruiți de Dumnezeu cu virtuți ce fac cinste neamului lor. Când aude sloganul „Ești mică Bocșă, dar la tine țara vine să se încline”, inima îi tresaltă de bucurie și de mândrie nemascată. Imaginea moștenită  a chipului celor care i-au dat viață sunt o icoană sfântă și a căror pildă de viață trăită în cinste , bunătate șă omenie îi este cod moral precum jurământul lui Hippocrate.

Îl fericește și fiica, sa, Dora, pictor cunoscut  și recunoscut în domeniu, dar și  fiul său , Petru, ce asigură managementul filialei din Cluj-Napoca  a Policlinicii Spital din Zalău. Soția sa, Maria, i-a fost un sprijin total în ceea ce a reușit să împlinească până acum.

Și ca medic, domnul Vasile Petru Ciobanca  este atipic, ceea ce-l face a fi  dorit de mulți pacienți. Înainte de a-i cunoaște pe aceștia, el are răbdarea și diplomația pentru a le face terapia prin cuvinte, ceea ce-l face să fie apropiat, stimat și apreciat de către ei.

Deși este un temperament dinamic, permanent în acțiune, în fața bolnavilor are un calm și o răbdare epidemică. Nu este în relația cu pacienții un medic grăbit, ci unul ce le explică acestora starea de sănătate pe care o au și ce anume proceduri vor face în spital. La externare, fostului pacient îi face cunoscut cum trebuie să folosească tratamentul stabilit. Pe toată durata internării, bolnavilor li se cultivă optimismul, încrederea că tratamentul ce li se aplică îl va vindeca. Este deosebit de persuasiv cu oamenii, fapt ce-i sporește creditul acestora în el, făcându-i  să-și deschidă sufletul față de medic și să-și exprime doleanțele fără ezitare. În această Policlinică Spital, doleanțele pacienților nu rămân fără răspuns, chiar dacă unele nu-s tangente cu boala pentru care ei sunt internați.

Deși este un apreciat psiholog și diagnostician, doctorul Vasile Petru Ciobanca își fundamentează tratamentul bazându-se pe rezultatele oferite de aparatura modernă pe care a asigurat-o în unitate. În niciun spital în care am fost internat, n-am întâlnit un doctor care să-și viziteze zilnic pacienții și în afara clasicei vizite de dimineață. Nu sunt vizite formale, ci unele în care se continuă permanent legătura cu bolnavul și când are posibilitatea de a lua pulsul evoluției tratamentului, dat și de a stabili, dacă e cazul, noi forme de tratare a unei boli. Indiferent de statutul social și profesional, de vârsta sau sexul pacienților, ei se bucură de aceeași atenție și același respect.

Și ca manager al Policlinicii Spital, domnul Vasile Petru Ciobanca este atipic. Din nefericire, am fost internat în mai multe unități medicale, atât de stat, cât și private. În niciuna dintre ele nu am cunoscut un asemenea manager. Mai mult, prin unele dintre ele nici măcar o singură dată nu l-am văzut. Managerul  Vasile Petru Ciobanca este, de dimineața până seara târziu, în unitate. Din acest timp, foarte puțin lucrează în biroul său, ci este prezent între bolnavi, constată la fața locului cum se desfășoară activitatea, stă de vorbă cu personalul medical și cu alte categorii de angajați, rezolvând pe loc problemele, eventualele disfuncționalități ce în mod firesc apar. E de remarcat promptitudinea cu care știe știe să soluționeze problemele de toate categoriile. El are mare audiență la diversele unități din oraș, județ sau alt nivel care prestează servicii de care beneficiază și unitățile spitalicești. Și dânsul știe să raspundă cu aceeași monedă.

Este un foarte bun organizator, precum un dirijor al unei orchestre simfonice. Aceasta este, cred eu, o primă calitate necesară unui manager. De aceea, activitatea în POLICLINICA  SPITAL „SALVOSAN CIOBANCA ” ZALĂU se desfășoară punctual, corect și eficient. Fiecare angajat, de la medici și până la infirmiere, își cunoaște bine atribuțiile postului și le respectă, știind că domnul doctor Vasile Petru Ciobanca nu acceptă superficialități, jumătățile de măsură, lipsa de punctualitate, de comunicare, atât pe orizontală, cât și pe verticală.

Un aspect ce merită neaparat reliefat despre acest manager este acela că dânsul nu numai că și-a instruit personalul, ci s-a ocupat și de educarea lui privind modalitățile de acțiune civilizată, umană și cultivarea de optimism în rândul pacienților. Prin acest mod și pesonalul nemedical contribuie la însănătoșirea bolnavilor. Doctorul Vasile Petru Ciobanca este în unitate ca o cameră de luat vederi. Cum? Este permanent în saloane, în alte spații destinate serviciilor anexe, stă de vorbă cu personalul. Prin urmare, aici nu ai cum să tragi chiulul, să prestezi servicii superficiale. Dânsul nu are nevoie să fie informat de către alții, ci se documentează direct, iar cei care nu acceptă acest mod de lucru, își caută serviciu în altă parte. Personalul Policlinicii Spital a subscris acestui stil de lucru și, de aici, buna colaborare, buna comunicare între membrii colectivului și conducătorul lor.

În POLICLINICA SPITAL „SALVOSAN CIOBANCA” ZALĂU  se consumă  zilnic multă apă. Se spală pe jos de mai multe ori pe zi, ori când apar situații care necesită aceasta. În nici un spital unde am fost să-mi redobândesc sănătatea pierdută, nu am întâlnit următoarea cerință: bolnavii trebuie să facă zilnic baie/duș. Cei care nu o pot face singuri, sunt ajutați de personalul cu atribuții în acest sens.

Are harul prieteniei înnăscut și pe care s-o întrețină, s-o cultive. Și prin el, a reușit să colaboreze cu medici de prestigiu din Cluj-Napoca, sporind prin aceasta calitatea actului medical din unitatea sa. La POLICLINICA SPITAL „SALVOSAN CIOBANCA” ZALĂU  pacienții sunt tratați de parcă ar fi musafiri, nu bolnavi aflați în căutarea sănătății pierdute, încât, putem spune că între numele inspirat  al unității și prestațiile personalului există concordanță perfectă. Un alt aspect ce-l unicizează pe acest manager de succes este faptul că dânsul nu–i cunoaște doar pe cei pe care îi tratează ca medic în mod nemijlocit, ci pe toți cei internați. Reușește aceasta pentru că dânsul are drept cabinet de lucru saloanele cu bolnavi.

Despre personalitatea doctorului manager Vasile Petru Ciobanca se poate scrie oricând o lucrare monografică. În rândurile unui articol de ziar se pot doar exprima câteva componente ale complexei și atipicei personalități ce merită a fi cunoscută și, mai ales, prețuită. Din aceste considerente, am pus negru pe alb viziunea mea despre domnia sa. Am făcut-o, în primul rând, pentru cei care îl cunosc mai puțin sau deloc. Nu i-am hiperbolizat atributele ce-l fac un medic atipic. Le-am spus doar pe nume. N-am idilizat nimic. L-ar fi deranjat teribil dacă aș fi făcut așa. Mare iubitor de adevăr, dușman al ipocriziei, doctorul Vasile Petru Ciobanca n-a vrut și nu vrea să pară ce nu este. Spirit critic și autocritic, doctorul evocat de mine nu este și nu se consideră o întruchipare a perfecțiunii în domeniu. Își cunoaște și-și recunoaște și limitele, inerente unui om. Am preferat să vorbesc despre ceea ce constituie un factor de progres prin prestația lui și nu să-i inventariez aspectele mai puțin lăudabile pe care orice om le are.

Aceasta este viziunea mea despre doctorul Vasile Petru Ciobanca și am așternut-o negru pe alb pe hârtie.

Eu am un cult pentru valori, pentru oameni de succes. Doctorul Vasile Petru Ciobanca este un astfel de om. De aceea, am scris acest text. Vorbele zboară, se risipesc și sunt pradă uitării. Cuvântul scris rămâne.

În curând vom publica în exclusivitate un interviu cu doctorul Vasile Petru Ciobanca.

Profesor Octavian Guțu