În pădurea de lângă localitatea Colonia Silvaniei, comuna Chieșd, o creangă masivă de gorun amintește de arborele secular sub care, spun localnicii, s-ar fi odihnit domnitorul Mihai Viteazul înainte de bătălia de la Guruslău (1601) împotriva contelui Bathory.

Potrivit spuselor localnicilor, gorunul impunător a crescut atât de falnic încât doar 7 oameni îl puteau curpinde cu brațele, așadar 7 metri era circumferința trunchiului copacului.

Ioan Șanta, care la rândul său a investigat istoria locului alături de alți oameni de cultură din județ, ne spune că “gorunul acesta avea o importanță deosebită încă de pe vremea comuniștilor. În jurul lui aveau loc serbări câmpenești care constau în dansuri populare, desfășurări de târguri de țară…Asta până în anul 1972 când a avut loc ultimul eveniment de genul acesta pentru că, spun bătrânii, a venit o ploaie mare atunci, și-au rămas oamenii cu camioanele cu marfă și cu tarabele înțepenite aici și-a fost nevoie să-i tracteze localnicii cu tractoarele din localitate, pentru că drumul era de pământ”.

Bătrânii satului știu că aici aveau loc filmări, comemorări și reconstituiri făcute de cei de la televiziunea națională. Ultima mare reconstituire generală de evenimente a avut loc în 1986, iar cel menit să îl reprezinte pe Mihai Viteazul lua un cal alb de la localnici, mergea spre gorun iar pe dealuri, roată, erau băieți și fete din toate satele vecine, îmbrăcați în costume populare.

Se știe că arborele, simbol al românismului peste veacuri, avea 3 ramuri principale denumite de localnici simbolic Horea, Cloșca și Crișan. Localnicii spun că în comunism directorul de mină și primarul Sărmășagului de atunci au pus gând rău gorunului și au făcut pariu că pot tăia o creangă din arbore fără a păți nimic. Varianta localnicilor vorbește despre faptul că s-ar fi dat vina pe un pădurar originar din Șamșud care a și ajuns la pușcărie din această cauză. “Din creanga tăiată, s-o dus care de lemne multe, pentru că erau crengi de dimensiuni seculare”, ne mai spune Ioan Șanta.

Oamenii presupun că aceasta ar fi fost cauza uscării gorunului. Locul din care s-a tăiat creanga a început să putrezească și în 1985 scorbura a fost acoperită cu beton, în speranța că se vor salva ramurile rămase. Dar, în timpul unei furtuni puternice din 1989-1990 (localnicii nu-și mai amintesc exact), arborele a fost pus la pământ și-a rămas așa până în anul 1996, când primarul comunei de atunci, Ioan Cătană, a mobilizat oamenii și a ridicat creanga rămasă intactă pe locul care este împrejmuit acum cu un gard din lanțuri.

In prezent, pe locul Gorunului lui Mihai Viteazul se află doar bucata de creangă în sine, iar localnicii, în semn de prețuire și respect, au învelit-o cu grijă în drapelul românesc. Nu există însemne speciale, iar dacă au fost inscripții, acestea au fost spălate de intemperiile vremii, pentru că, odată cu trecerea timpului, se pare că a dispărut și interesul nostru pentru astfel de simboluri, reprezentative, de altfel, pemtru identitatea noastră națională.

Post Views: 339