Potrivit calculelor Organizației Națiunilor Unite, România va pierde cel puțin patru milioane de locuitori în următorii 35 de ani. Așa că la mijlocul acestui secol pe plaiul mioritic vor viețui cam 16 milioane de suflete. Va fi o scădere de 22 de procente față de aceast moment. Aproape un sfert, cum s-ar zice. Din populația care respiră aerul Sălajului, estimată acum la 217.000 de locuitori, ar mai rămâne sub 170.000 de suflete, păstrând proporțiile scăderii de ansamblu. În urbele noastre, fie de sub Meseș, de sub Măgură, de sub Codru ori de pe Someș, fiecare al patrulea apartament va fi gol. Dacă nu fiecare al treielea ori al doilea, pentru că și atunci vor mai exista cupluri care îș vor înghesui existența pe nouă metri pătrați ca să plătescă cât mai puțin la utilități. Cozi nu o să mai fie la supermarket-uri, pentru că un sfert din cumpărători nu vor mai exista, iar clădirile cu spațiile lor comerciale vor fi cam aceleași. Nu se distrug ele în 35 de ani. În schimb se vor înmulți cârjele și bastoanele de sprijin pentru cei în vârstă, pentru că populația va fi îmbătrânită, mult mai îmbătrânită decât azi. Nu ne vom împuțina pentru că vom muri în masă, stop_coloana ci pentru că se nasc prea puțini copii, pentru că cei care au vlagă să muncească pleacă peste hotare, unde câștigă și trăiesc mai bine. La sate nici nu putem anticipa dacă va mai cânta cucul. El cântă pentru oamenii care ies în țarină primăvara, dar vor fi prea puțini aceia care să-i asculte cântul. Vom întâlni și indicatoare care ne vor atenționa că “Aici a fost satul…”. A fost, pentru că multe așezări rurale se vor pustii. În totalitate. Nu ca acum, parțial. Sălajul are deja foste localități în care s-a stins lumina definitiv. Bufnița va cânta a pustiu pe hornurile multor case. Nu vom avea pe lângă noi tineri care să ne dea o cană de apă când ne va fi mai greu. Gârboviți, cu grijile în cârcă, așteptând “marea trecere”, sătenii vor povesti și despre “furnicarul” de oameni care era odată în așezarea lor.

 

Post Views: 78