Sa ma ierte badica Ion din Humulesti ca-l parafrazez, dar in aceste momente n-am gasit cuvinte mai potrivite pentru cel mai mare om al tarii. Asa ca, cum nu se da ursul scos din barlog, taranul de la munte stramutat la camp si pruncul dezlipit de la sanul mamei sale, tot astfel nu se indupleca presedintele Traian Basescu sa paraseasca Palatul Cotroceni in vara lui 2012, la vremea suspendarii sale. Si n-a vrut sa plece de pe mosia pe care a pastorit-o pentru ca-i sunt dragi SRI, SIE, STS, Parchetul General si toate neamurile de culoarea portocalei. Dragi i-au fost sezatorile, clacile si horele pe care le-a mai incins cu poporul, dar care s-au dus pe apa Dunarii cea frumos curgatoare si ale marii cele mari, pe unde s-au prapadit sute de corabii pe care le-a pastorit candva. Dupa vreo 52 de zile, dragul nostru presedinte s-a intors in coloana oficiala la „bojdeuca” din Cotroceni sa-si linga ranile, sa-si inece amarul in gandurile de marire ce l-au caracterizat tot timpul. Si, vrand-nevrand va trebui sa coabiteze cu „dusmanul sau de moarte” – USL. Este singura solutie valabila, deocamdata, pentru a nu ne face iar de ras in fata Europei si a lumii. Basescu trebuie sa invete coabitarea cu USL, nu de dragul lui Ponta sau Antonescu, ci pentru cei 7 miloane de votanti anti-Basescu, pentru cei un milion de votanti pro-Basescu si mai ales pentru cei zece milioane de romani care nu s-au prezentat la vot. USL are obligatia de a face coabitarea cu presedintele mai usoara. Tot pentru cei 18 milioane de alegatori. Deocamdata, presedintele reinscaunat tace. Tace de vreo doua saptamani, motiv pentru care lumea crede ca va urma ceva cu adevarat interesant. Interesant si benefic pentru ea, adica pentru cei multi si impovarati. Altfel, oamenii vor ramane cu aceeasi impresie pe care le-a facut-o ursul, taranul de la munte si pruncul.