Unu, nu doi…

Dragi cititori, ”a fi cineva, înseamnă, înainte de toate, a fi unu, ” spunea profesorul Malapert.

Dar ce înseamnă a fi unu?

Un om inegal nu este un singur om, ci mai mulți”, scria în secolul al XVIII-lea moralistul La Bruyere.

Suntem noi oare destul de atenți în supravegherea egalității dispozițiilor noastre?

Astăzi radiem bucurie că e soare afară, mâine suntem posaci ca ploaia. În momentul de față glumim, în următorul minut ne ieșim din fire. Trecem de multe ori de la o extremă la alta în câteva clipe.

Politica are schimbări uluitoare. Domeniile economic, de asemenea. Viețile noastre se schimbă într-un mod galopant. Copiii sunt însetați de variație pentru variație și sunt tot mai nestatornici. Imaginile de pe ecrane se schimbă succesiv, cu o repeziciune năucitoare. Acesta e pulsul instabil al lumii în care trăim.

”Nestatornicia” se spune ca e un defect exclusiv al tinerilor. Poate, dar, în orice caz, noi trebuie să știm să ținem de ceea ce apucăm. Să luptăm să câștigăm, dacă nu îl avem, spiritul de continuitate, de uniformizare interioară. Să nu ne clatine orice bătaie de vânt. Să nu cădem pradă unei știri în ziar, a vremii rele, a unui insucces, a capriciilor sau a unei sugestii venite din partea colegilor.

Jurnalistul englez G.K. Chesterton scria: ”Fericit este acela care nu a fost rupt în două de către timp, acela care nu este doi oameni, ci unul, și care nu și-a salvat numai sufletul, ci și viața”, iar înțelepciunea biblică ne indică arhetipul constanței morale și spirituale, subliniind că Iisus Christos și Cuvântul Său sunt aceleași ”ieri, si azi, și în veci”.

Așadar, dragilor, inspirați de aceste cugetări, să căutăm să fim egali cu noi înșine, să fim unu. Aceasta este prima condiție pentru a fi cu adevărat Cineva.

Vă invit la reflecție!