Guvernul Boc a pricopsit sistemul de pensii cu pensia minimă garantată de stat, astfel încât fiecare cetăţean să aibă asigurat un venit din pensie care să-i asigure un trai minim. Că, deh, oamenii sunt egali în faţa legilor şi, Măria sa, Statul, trebuie să garanteze acest lucru. Aşa s-a gândit Boc că pensionarii trebuie să aibă o pensie minimă de 350 de lei. Aşa că, cine a muncit o viaţă de doi lei a aprimit în final cadou pensia de 350. Iar din acest an, pensia minimă garantată este de 400 de lei. Ideea nu e rea, ba chiar îmbucurătoare peste măsură pentru pensionarii cărora “Prevederile” le-au stabilit că li se cuvine, după anii munciţi, o pensie de câţiva leuţi. Pe de altă parte, s-a creat o inechitate pentru cei care au muncit o grămadă de ani, uneori în condiţii grele, alteori pentru bani mai puţini decât ar fi costat munca lor, pentru a ajunge la final la o pensie de 400 de lei. Inechitatea este între cei care au muncit 2-3 ani în viaţă şi au ajuns să primească o pensie identică cu un angajat care a muncit 10-15 ani într-o fabrică. Spre exemplu, un fost angajat de la Armătura Zalău a muncit stop_coloana 40 de ani în condiţii greu de suportat şi a ajuns să-şi ducă zilele la pensie cu 800 de lei, dar cu toate bolile posibile ca urmare a prafului şi zgomotului suportat în anii de muncă. Nu spunem că nu e bună pensia minimă, dar ar fi rezonabil să se facă o diferenţă şi pentru cetăţenii care primesc pensie după cât au contribuit la sistem. Altfel, i-am putea încadra şi pe cei care primesc pensie socială în categoria pensionarilor “privilegiaţi”, precum parlamentarii, magistraţii, aviatorii, militarii etc. Acuma, statul să aleagă, fie îi măreşte pensia celui care a contribuit 40 de ani la buget, fie o micşorează pe aia garantată celui care a contribuit 40 de zile. Dar să ia amândoi la fel, chiar nu se poate.