Un mesaj scris de un copil în urmă cu 50 de ani, scos la lumină de Muzeul Județean din Zalău
Uneori, cele mai valoroase exponate dintr-un muzeu nu sunt așezate în vitrine, ci ascunse între paginile unei vechi cărți de impresii. Un astfel de mesaj, scris în urmă cu aproape jumătate de secol de un copil din Șimleu Silvaniei, a fost readus în atenție de Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, stârnind emoție și nostalgie.
Povestea începe în anul 1976, când un băiețel din Șimleu Silvaniei a trecut pentru prima dată pragul muzeului. Nu se mai știe câți ani avea, dacă venise într-o excursie școlară sau împreună cu părinții și nici ce exponat l-a impresionat cel mai mult. A rămas însă mărturia pe care a lăsat-o înainte de plecare.
„Mă numesc Szommer Ștefan din localitatea Șimleu-Silvaniei și vreau să vă scriu că tare mi-a plăcut vizitarea muzeului și mă voi grăbi la învățătură ca să ajung și eu în muzeul acesta”, a scris copilul în cartea de impresii.
Sunt doar câteva rânduri, dar ele surprind puterea pe care o poate avea o simplă vizită la muzeu. Dincolo de exponate și lecțiile de istorie, un copil a plecat acasă cu un vis și cu dorința de a învăța mai mult.
Reprezentanții muzeului spun că nu știu ce drum a ales în viață Ștefan Szommer. Poate nu a devenit muzeograf, poate destinul l-a purtat spre o altă profesie. Cert este că, pentru câteva momente, muzeul i-a deschis o lume nouă și i-a oferit un ideal.
La aproape 50 de ani distanță, aceste rânduri rămân o dovadă că rolul muzeelor nu este doar acela de a conserva trecutul, ci și de a inspira generațiile viitoare.
În speranța că povestea va avea un nou capitol, Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău lansează și un apel emoționant: dacă Ștefan Szommer citește această postare sau dacă cineva îl cunoaște, instituția și-ar dori să afle ce drum a urmat în viață.
Poate că, după aproape cinci decenii, una dintre cele mai frumoase povești despre puterea unui muzeu este pe cale să fie scrisă până la capăt.
