Poveşti şi bancuri despre aplecarea romanilor pană la indoire spre operaţiuni de insuşire a unor bunuri pe căi ilicite, spre furt şi spre spoliere, spre inşelăciune şi devalizare sunt nenumărate. Putem afirma că pentru asta şi pentru cerşetoria practicată de conaţionalii noştri tuciurii suntem mai vestiţi la nivel mondial decat orice am făcut pe plan ştiinţific şi cultural. Şi, Doamne iartă-mă, la cap sunt mai toţi ăştia pe care i-am dus noi la putere cu votul nostru. Excepţiile sunt tot mai rare ca şi picăturile de ploaie in deşert. Au furat cu toţii cat au putut (tot de la noi), au indatorat ţara făcandu-şi averi de la buget (şi tot noi vom plăti datoriile), iar maine-poimaine se vor ruga iar să le dăm girul increderii noastre, ca să se umfle şi mai mult ca nişte căpuşe. Cum s-ar zice furtul a ajuns o regulă in Romania, un adevărat brand de ţară. Şi ca să argumentez voi face o scurtă istorie a furtului la romani, o istorie pe care am trăit-o. Inainte de 1989 toţi romanii furau „echitabil” unii de la alţii. Statul ii fura „echitabil” pe tovarăşi, iar tovarăşii furau la randul lor statul. Intre 1990-1996 s-a furat pe scheme şi inginerii financiare de tip piramidal, iar cei ce au furat s-au numit mai tarziu oameni de afaceri. Intre 1996-2000 s-a furat prin privatizări; comisioane de zeci de milioane de euro pentru industrii intregi vandute oficial pe un leu. In această perioadă s-au născut industriaşii de genul lui Patriciu. Intre 2000-2004 s-a furat prin marile privatizări, retrocedări (numai in Sălaj au fost retrocedate peste zece mii de hectare de pădure urmaşilor grofilor), derogări de plata impozitelor şi taxelor, recuperările de TVA etc. Cei ce au furat atunci, alături de industriaşi şi oameni de afaceri ce s-au dezvoltat intre timp s-au numit moguli. In perioada 2004-2008 s-a furat din investiţii şi din contractele cu statul; astfel statul a investit in buzunarele şmecherilor, iar cei ce s-au căpătuit rapid, exploziv s-au numit „băieţi deştepţi”. In perioada 2008-2010 privatizări nu s-au mai putut face şi nici investiţii că a venit criza, iar in aceste condiţii s-a furat direct din bugetul statului, bineinţeles cu sprijin politic. După 2010 lucrurile nu s-au oprit nicidecum, chiar dacă in prezent buget, practic, nu mai există. Acum se fură din buzunarul romanilor: salarii, pensii, precum şi bani europeni, prin proiecte fantomă sau prin devize de lucrări umflate de zece ori. Deocamdată pe aceştia nu ştiu cum să-i numesc. Vă las pe dumneavoastră.