Familia este cea mai veche institutie asociativa; prin dezvoltarea ei s-au format societatea si statele. Familia este cel mai mic stat din lume, are la inceput doar doi locuitori, apoi creste, se poate dubla sau tripla. Familia are deci si politici, interne, externe, de sanatate, de educatie, si presupune relatii si servicii reciproce, ca in societate si stat. Deci, dezbaterea problemelor este obligatorie. Negocierea continua genereaza in cele din urma intelegere, armonizeaza punctele de vedere adverse si clarifica relatiile dintre membri. Cand in familie apar copiii, infiintam un minister al educatiei si relatiile se complica. Parintii sunt supusi usor unor presiuni si fac fata cu greu unor situatii. Le spunem copiilor lucruri pe care acestia nu le inteleg, ceea ce ii descurajeaza. Noi tinem mortis sa ii indrumam pe tineri ca sa evite greselile si erorile pe care noi le-am facut. Uitam insa ca lumea se schimba mereu, viata este de alt tip, ca ei prefera sa traiasca de unii singuri, sa experimentexe, sa afle singuri stop_coloana realitatea. Familia moderna si-a pierdut din eficienta si din importanta, astfel ca foarte multI oameni locuiesc impreuna fara sa-si legalizeze relatia la ofiterul starii civile si la preot. Femeile ies cele mai sifonate din aceasta situatie, deoarece ele muncesc alaturi de barbatI si frica de suprasolicitare le face sa considere ca a creste copii este prea riscant. Nu exista, ca pe vremuri, o regula, o arta a educatiei. Nu potI face prea multe nici macar pentru tine. Ne este foarte greu sa ne schimbam, sa ne adaptam la lumea noua. Experienta de viata nu ar trebui sa ne impiedice sa ne redescoperim mereu. Si totusi, de prea multe ori ramanem incremeniti ca o stana de piatra privind cu indiferenta la valorile si ideile novatoare care trec pe langa noi.