M-am întâlnit zilele trecute cu o mai veche cunoştinţă pe care nu o văzusem de ani buni. Omul trecut de tinereţe, a lucrat mult timp în Spania. Mulţi români şi-au făcut cavouri în ţara lui Don Qijote. El a adunat ceva bani şi şi-a înfiinţat o firmă. Până aici toate bune şi la locul lor. Şi-a încropit o firmă mică. Evident în construcţii pentru că asta-i este specialitatea şi asta a lucrat şi în Peninsula Iberică. Greu de mişcat din loc. Omul din faţa mea îmi spune despre o ameninţare care se abate asupra acestor firme. Controale la sânge care au fost şi sunt avansate de guvern (aşa a negociat cu FMI). El crede că firmele mici sunt motorul oricărei economii sănătoase. În loc să ofere anumite facilităţi, mai marii zilei le sugrumă. Adică lăsaţi-ne, zice omul, o perioadă de graţie ca să ne punem pe picioare (şase luni, un an) nu ne răsuciţi gâtul ca la puiul de găină (expresia lui). Crede că nu se arată nici o înţelegere pentru libera iniţiativă. Crede că fiecare cetăţean (firmă) trebuie să-şi plătească taxele şi impozitele. Dar să aibă de unde. Îmi explică în termeni mai pretenţioşi cum se distug unele firme înainte de a se fi născut. stop_coloana Nu uită să spună că mari firme cu datorii ameţitoare găsesc subrefugii şi cad tot în picioare. Mă întreabă oare cine ar putea să ajute acest culoar care dă sănătate economiei. Nu ştiu să-i răspund. Ştiu doar că lupa este pusă cu severitate pe firmele mici care abia respiră, pe când alţii au paravane serioase. Prietene drag, eu am scris aceste rânduri precum mi-ai cerut. Dar cine ne aude? Pe lângă tristeţea care cuprinde firmelor mici, nu mi-ai ieşit din cap românii care îşi fac cavouri în Spania. Vom avea şi noi morţi europeni. Şi mai ales pe timp de pace.

Post Views: 57