În două nopți de la sfârșitul săptămânii trecute, prin câteva sate de pe Valea Agrijului a dat înghețul târziu. Mii de pomi și multă viță de vie au fost afectați. Frunzele și florile lor deveniseră stacojii și se fărâmițau între degete. Mai multă tristețe pe fețele țăranilor, ale celor care dețineau livezi și vii, n-am văzut parcă niciodată. I-am privit în ochi și le-am citit plânsul în șoaptă. Ar fi vrut să se revolte, dar n-aveau împotriva cui. Era Săptămâna Patimilor și nu vroiau să-l supere pe Cel de Sus. De fapt, ei n-ar vrea să supere pe nimeni. Nici pe vecinii care au bătut cu un pas țărușul peste mejdie, nici pe funcționarii de la primărie care îi poartă cu zilele pentru o adeverință necesară la APIA, nici pe vânzătoarea care-i umflă datoriile pe caiet, nici pe tuciuriul care i-a furat găina din coteț și nici măcar pe cei care le distrug obiceiurile și tradițiile. stop_coloana Majoritatea truditorilor gliei trag nădejde că doar acolo sus li se va face dreptate. De dreptatea “strâmbă” de pe pământ sunt sătui ca de mere pădurețe. Sunt sătui și de promisiunile mai marilor zilei, că-i vor despăgubi pentru secetă, îngheț, inundații. Acum, în campania electorală, au posibilitatea să asculte noi și noi promisiuni, care mai de care mai năstrușnice. Dar ei știu că nici o promisiune nu se ține și nici o promisiune nu le va mai coace cireșele, nici strugurii, nici merele distruse de îngheț. Parcă nimic nu merge bine.

Post Views: 66