Amatorismul pare a fi cuvantul care caracterizeaza cel mai bine guvernul Boc. Ca de n-ar fi vorba de amatorism am putea sa-i catalogam drept rauvoitori, distrugatori cu buna stiinta a ce a mai ramas din economia, justitia, educatia, etc. a acestei tari.
Habarnisti in domeniile pe care le conduc, unii ministri debordeaza si prin nesabuinta cu care arunca vorbe inspre ziaristi si, implicit, inspre populatie. Vladescu se distreaza cam de doua – trei ori pe saptamana cu previziuni apocaliptice referitoare la numarul de bugetari care vor deveni someri. Ba sunt 100.000, ba sunt 80.000… Dar ce mai conteaza aceste cifre seci pentru un „epicurean” si „plezirist” cum se autocaracterizeaza ministrul Finantelor.
Si pentru a nu se lasa mai prejos si lui Seitan de la Munca ii place sa se joace de-a futurologu’ si impozitarea pensiilor sau taierea alocatiilor. E drept ca inainte de a comunica aceste decizii ei nu prea intreaba pe nimeni. Dar ce mai conteaza dezbaterea publica, studiile de impact sau consultarile politice. Oamenii au tot timpul ceva de zis si tin mortis sa o faca, lasand la o parte palpitatiile pe care le aduc aceste vesti pensionarilor sau depri-marea indusa in randul elevilor tematori ca vor ramane fara de fabu-loasa alocatie.
E foarte probabil ca aceste aberatii ministeri-ale sa nu fie puse in practica vreodata. Ilogice si sfidatoare la adresa bunului simt propunerile de acest gen devin totusi subiect de discutie in mass media. De ce? Pentru ca apar in spatiul public aduse de inalti demnitari ai tarii. Demnitari care n-au invatat inca sa rumege inainte de-a emite propozitii cu subiect si predicat care pot influenta existenta unei categorii sociale.
Despre amatorism vorbim, asadar, si la capitolul „Comunicare” subliniind inca o data problemele de fond ale acestui guvern care a daunat grav dezvoltarii statului roman. Incapabili de a gasi solutii pentru revitalizarea unei economii muribunde, ministrii lui Boc se dovedesc si total neinspirati atunci cand deschid gura in fata unui microfon sau reportofon. Intrati macar in silentio stampa, stimati demnitari, ca poate lasati impresia de seriozitate. Sau daca chiar doriti sa fiti seriosi si de folos tarii ar mai fi o solutie simpla – Demisia!!!