Treznea și Ip 75 de ani de durere

Memoria ne cheamă în fiecare an în septembrie la Treznea și la Ip. La 9 septembrie și la 14 septembrie, zile care în 1940 au fost de coșmar pentru români. În primul rând pentru cei din cele două localități sălăjene și apoi pentru toți românii. Pentru că atunci horthyștii au omorât discreționar români la ei acasă, pur și simplu pentru că erau români. S-au făcut anul acesta 75 de ani de la masacrele din Sălaj, care se cer comemorate ca semn al iertării și al neuitării, pentru că evenimentele care au însângerat aceste locuri nu pot fi și nu vor fi uitate.

Ieri, la Treznea, manifestările organizate de Prefectură și de Primăria din comună au adunat mulțime de localnici, alaturi de oficialitati, veterani de razboi si reprezentanti ai partidelor politice. Prefectul Ionel Ciunt a ținut să sublinieze în discursul său că masacrul în care au fost uciși 86 de localnici – „o grea si nedreapta lovitura” – reprezintă un eveniment față de care „obligati suntem si datori suntem sa tinem mereu aprinsa flacara neuitarii, nu a razbunarii”. Mai mult însă decât din obligație și datorie, din suflete îndurerate vine în mod natural neuitarea. Și slavă Domnului, populația a fost înțeleaptă să înțeleagă că nu există obiect al răzbunării pentru ce au făcut niște descreierați. Români și maghiari trăiesc laolaltă acum în Sălaj, își împletesc culturile într-un mod de conviețuire ce ilustrează fără echivoc că măcelul horthyst este doar o pată neagră în istorie. Ce-i drept, de neuitat. stop_coloana
Manifestări de comemorare, ca și la Treznea, vor fi organizate luni la Ip, unde horthyștii repetau în 1940 scenariul de groază din 9 septembrie câteva zile mai târziu, în noaptea de 13 spre 14 septembrie. Au fost omorâți 157 de români, aproape întreaga populație din acel timp din sat. Dimineața, în 14 septembrie au fost adunate cadavrele din sat și duse cu carele la cimitir pe deal. Aici au fost depuse într-o groapă comună (24/4 m) pe trei rânduri, acoperite cu pământ și apoi s-a pus var nestins pentru accentuarea descompunerii. Horthyștii n-au permis săvârșirea slujbei de înmormântare sau punerea unei cruci.
În memoria martirilor uciși în 13/14 septembrie 1940, la Ip s-a ridicat un monument în centrul comunei în 1983, iar la cimitir a fost amenajat mormântul acestora, în 1984, cu o cruce ce are scrise pe plăci de marmură numele celor 157 de cetățeni. În 1996, Parlamentul României a declarat prin lege comuna Ip „localitate martir a neamului românesc”. (A.I.)