Treptele progresului
Ziua bună, dragi cititori!
Ce înseamnă pentru voi progresul? Care-i sunt valențele și de ce este important să reflectăm asupra acestora?
Cu siguranță, noi toți ne dorim progresul! Întrebarea este: ce fel de progres ne dorim, sau care tip de progres trebuie să stea în fruntea tablei priorităților?
Cuvântul ”progres” provine din limba latină din termenul progressum și este format din prefixul pro-(înainte) și verbul gradi (a merge), având semnificația de ”a merge înainte” sau a ”înainta”.
„Fără creștere și progres continuu, cuvinte precum îmbunătățire, realizare și succes nu au sens”, consemna Benjamin Franklin. „Trebuie să punem întotdeauna ștacheta sus, altfel nu progresăm”, îndemna Kylian Mbappe. ”Progresul este legea vieții”, conchidea Robert Browning.
Pe de altă parte, Blaise Pascal afirma că ”tot ce se perfecționează prin progres piere prin progres”. ”Progresul ar fi putut să fie bun la un moment dat, dar deja durează de prea mult timp”, previne Ogden Nash. ”Avem mâini ilustre de progres și suflete din epoca de piatră”, evoca Alexandru Philippide.
”Progresul înseamnă să ajungi cât mai aproape de locul unde vrei să fii”, spunea C.S. Lewis. Dacă ești pe drumul greșit, progres înseamnă să te întorci și să mergi până la drumul bun; în cazul acesta, omul care se întoarce cel mai curând la drumul bun este omul cel mai progresist. A ne întoarce din cale este cel mai rapid mod de a înainta.
Un mare înțelept spunea că trebuie să avem mult bun simț în aprecierea lucrurilor când e vorba de progres.
Suntem foarte înclinați în a vedea ultimul cuvânt al civilizației în aplicările industriale – de altfel, adesea mărețe – ale marilor invenții moderne. Dar până acolo mai este…
Ce progres vedem în aceea că omul poate fi transportat în câteva ore la 500 de km, când călătorul din magnificul vehicul e mizerabil?
Ce folos să descoperim mecanisme puternice, dacă apoi le folosim pentru torpile distrugătoare? Ce folos să rezolvăm probleme amețitoare de balistică, dacă apoi le aplicăm la plăcerea de a cădea pe oameni obuze de 900 kg aruncate la 15 km în aer? Mintea, care are acum posibilități de transmutație, e preocupată de aflarea razei ucigătoare, a gazelor care ard și de prezența cărora nu ne vom da seama decât când nu mai e nimic de făcut; de mijloace de a folosi apa, aerul, lumina, pentru a distruge om pe om…
Așadar, să nu confundăm civilizația materială cu civilizația morală…
Oare egoismul este în descreștere? E oare mai puțin nepotism între oamenii sus puși, mai puțină avariție la cei bogați, mai puțină invidie în inima săracului, mai puțină ahtiere după plăceri, la toți?
Dragilor, fără îndoială, este important să urmărim din toate puterile dezvoltarea progresului material, însă trebuie să știm că fără Dumnezeu acest progres material nu numai că servește puțin, dar uneori strică mult.
Când este în regres o civilizație și riscă să moară? Când scade valoarea omului și se împietrește inima…Orice inițiativă, dacă nu este montată pe calapodul valorilor morale, va decădea mai devreme sau mai târziu. Dumnezeu a proiectat mașinăria umană în așa fel încât să funcționeze cu Dumnezeu. El însuși este combustibilul pe care spiritele noastre au fost menite să-l consume. Tocmai de aceea nu are nici un sens să-I cerem lui Dumnezeu să ne facă fericiți pe calea noastră proprie, fără să ne batem capul cu religia.
De-a lungul istoriei umanității și până astăzi s-au consumat energii fanstastice, s-au clădit civilizații, au fost concepute instituții excelente, dar, de fiecare dată, s-a stricat ceva. O deficiență fatală a făcut întotdeauna ca oameni egoiști și cruzi să ajungă la vârf și totul a alunecat iarăși în ruină. Dar oare acești oameni nu sunt oglinda a ceea ce suntem noi? Nu sunt ei efectele felului în care noi ne guvernăm viața? Nu sunt ei consecințele priorităților noastre greșite?
Mântuitorul Iisus Christos spune: ”Despărțiți de Mine nu puteți face nimic!” Iar când a spus Dumnezeu lucrul acesta, l-a pus și pe marginea unei argumentări, că: ”Eu sunt tulpina, iar voi sunteți mlădițele.” Și cât s-a neglijat cuvântul acesta…
Fără Christos mersul gândirii este încet, dacă nu chiar nul.
Cea mai înaltă treaptă a progresului și care trebuie să ne preocupe imperativ în acest moment este înaintarea morală și spirituală. În mijlocul unei culturi nihiliste și difuze, a unei civilizații care se autodistruge, cei care nu vom fi în stare de har divin nu vom putea discerne binele de rău. Vom fi supuși la probe ontologice și, dacă nu avem viziunea corectă a întregului, ne vom prăbuși în neomenie, ne vom contopi naiv cu oroarea și absurdul.
Vă invit să ne cumpănim bine prioritățile și să facem alegerile potrivite!
