Trei personalități ilustre ale secolului IV: Vasile, Grigore și Ioan

”E rușinos să pierdem prezentul, iar mai târziu să rechemăm trecutul.” (Sfântul Vasile cel Mare)

”Totul este schimbător, pentru ca să îndreptăm iubirea inimii noastre spre cele neschimbătoare.” (Sfântul Grigore din Nazianz)

”Se tem de moarte doar cei care nu cred în Înviere.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Ziua bună, dragi cititori!

Astăzi biserica ortodoxă și greco-catolică îi celebrează pe cei trei mari sfinți ai secolului IV, Vasile cel Mare, Grigore din Nazianz sau Grigore Teologul și Ioan Gură de Aur, cunoscut și ca Ioan Hrisostom.

Viața acestor sfinți este încărcată de o bogație inepuizabilă. Apostolatul lor s-a consumat nestăvilit până la ultima suflare pe care aceștia i-au dăruit-o lui Dumnezeu, idealului și doctrinei creștine în care au crezut frenetic.

Cei trei au trăit în aceeași epocă și s-au confruntat cu provocări similare. Sfântul Vasile și Sfântul Grigore s-au născut amândoi în anul 330, iar Sfântul Ioan s-a născut în anul 349.

Sfântul Vasile s-a născut în Cezarea Capadociei, unde ulterior a fost hirotonit și ales ca arhiepiscop în anul 370. El a luptat împotriva ereziilor vremurilor și a dus o luptă impetuoasă în vederea apărarii dogmelor de credință, folosind vigoarea slovelor. Și-a atras astfel mânia împăratului Valens și a suferit multe atrocități din partea lui. La marginea orașului Cezarea, prin munca și mărinimia Sfântului Vasile, a luat ființă o adevărată cetate a carității, sanatorii, azile, spitale, laboratoare și școli de meserii.

Sfântul Grigore s-a născut la Nazianz, un oraș din Asia Mica. A făcut multe călătorii pentru a se instrui și o vreme l-a urmat în singurătate pe prietenul său bun Vasile cel Mare. A fost sfințit preot, apoi episcop de Sasima și a devenit pentru scurt timp arhiepiscopul Constantinopolului, dar, din cauza grupărilor rivale care sfâșiau biserica sa, în anul 383 s-a retras la Nazianz, unde a rămas până la moarte, dedicându-se rugăciunii și lucrărilor teologice. 

Sfântul Ioan s-a născut în marele centru cultural și religios Antiohia, ca fiu al unui ofițer din armata imperială. După o perioadă de profundă asceză în munți, Ioan s-a întors în Antiohia și a fost sfințit preot în anul 386. Geniul și arta sa oratorică i-au creat numele. În timpul celor 12 ani de preoție el i-a combătut pe eretici și s-a străduit din toate puterile pentru formarea morală a credincioșilor săi. Râvna sa de predicator implacabil, dragostea pentru săraci, pentru adevăr și dreptate i-au făcut mulți dușmani. Depus din drepturi și în drum spre ultimul său exil în regiunea munților Caucaz, în ziua de 1 septembrie a anului 407, Ioan și-a încredințat sufletul imbatabil în mâinile lui Dumnezeu și trupul unui mormânt pe țărmul Mării Negre.

Dragilor, să fim recunoscatori pentru viața acestor trei eroi ai idealului, ai demnității și ai integrității, sărbătorindu-le faptele și onorând-i printr-un distins gest al inimii.

Este vital astăzi să ne înconjurăm de un climat moral potrivit care să ne ajute să ne purtăm cu bine și cu rost toate ”bătăliile” cotidiene. Este vital să le dăm copiilor noștri repere și modele solide pentru viața de zi cu zi. Viețile sfinților sunt un etalon de trăire pentru epoca noastră și au cel mai educativ, instructiv și pedagogic rol. Acești oameni și-au câștigat fără îndoială dreptul la aducere aminte în istoria lumii. Valorile morale care le-au brăzdat existența au fost non-negociabile, iar Hristos a fost pentru ei cel mai stabil refugiu.

La mulți ani tuturor celor care poartă numele de Vasile, Grigore și Ioan!