Trei cuvinte

Ziua bună, dragi cititori!

Un cavaler tânăr și ambițios era cunoscut pentru viața sa dezordonată și imorală. Un bun prieten a căutat să-l facă să reflecteze asupra riscurilor pe care și le asuma, prezentându-se cu sufletul așa de încărcat de păcate la ultima judecată a Domnului.

• Nu mă tem deloc, a răspuns disprețuitor cavalerul. Știu că Dumnezeu este bun și milostiv. Cu puțin timp înainte de a muri, voi pronunța trei cuvinte, care îmi vor garanta mântuirea veșnică. Voi spune: ”Isuse, ai milă, iartă-mă!”

Prietenul a clătinat din cap, iar cavalerul, râzând, și-a reluat viața depravată.

Într-o zi, în timpul unei furtuni îngrozitoare, călătorea în mare viteză pe malul unui râu cu apa crescută. Nu voia să lipsească de la o sărbătoare. Un fulger a speriat calul care l-a azvârlit de pe șa, căzând în șuvoiul violent al râului.

Ultimele trei cuvinte ale cavalerului, înainte de a muri, au fost: ”Crapă, animal nenorocit!” (Bruno Ferrero, 365 de povestioare pentru suflet)

Dragilor, să nu amânăm binele, să răspundem chemării și menirii noastre. Viața este o sclipire de moment. Tot ceea ce avem este clipa de acum, oportunitatea de acum, care mâine poate să nu mai fie.

”Eu am trecut pe lângă tine…”, spune versetul biblic din Ezechiel. Acest fragment conține o reprezentare figurativă și foarte adevărată a stării noastre decăzute și a trecerii lui Dumnezeu prin viața noastră. Să cedăm în fața chemării harului, pentru că, respingând ocazia, avem toate șansele să nu ne mai întâlnim cu ea în viitorul apropiat și să ne prelungim superfluu agoniile.

Vă invit la reflecție! Pace și bine!