Trece anu, realizarile-s putine, sperantele ne sunt speriate

An de an asteptam sarbatorile de iarna cu speranta. Copilul din noi colinda pe campurile cu amintiri si agata in bradul de Craciun crampeie de povesti impletite cu ghirlande de vise innourate de cotidian. De fiecare data la safarsit de an ne dorim sa fim mai buni si sa oferim celor de langa noi clipe de bucurie sau daruri brodate cu vorbe frumoase. Uneori chiar reusim sa inseninam diminetile aspre ale unor destine greu incercate de viata sau de singuratate. Alteori ne amagim cu promisiuni desarte sau cu sperante intr-o schimbare care tot intarzie sa apara. De sarbatori ne aducem aminte ca suntem crestini si pentru cateva clipe oferim din putinul nostru un graunte de omenie. Sau incercam sa ne bucuram de mirajul unui nou inceput. Craciunul a trecut; pentru zalauani a fost o seara linistita. Fara targ de Craciun, fara festivitati, dar cu colindatori de toate categoriile sociale. Asteptam noul an si un foc de artificii pe masura. Ne dorim ca de fiecare data sa fie un an mai bun si plin de realizari. Ne dorim. Pe bulevardul Mihai Viteazu si pe alte artere principale clipocesc luminite multicolore, in cartiere se asterne din nou intunericul peste oameni si peste gropi. Acel intuneric apasator care anesteziaza simturile si ne aduce aminte ca mai trece un an si noi nu am reusit sa schimbam mai nimic.