Ce pacat! Mare pacat! Omul timpului nostru nu-si mai ofera zabave culturale. Nu-si mai ofera ragazuri, fie ele cat de mici, si pentru suflet. Semenul meu de astazi nu prea mai sta pe ganduri. Traieste intens, traieste pragmatic, traieste lucrativ. Daca ar fi sa-si vanda sufletul pentru un banut in plus n-ar ezita sa o faca. Omul de azi vrea adrenalina, vrea actiune, dar nu mai are aproape deloc facultatea meditatiei. L-as parafraza pe poetul nepereche. „Fiind baiet lecturi cutreieram…” Fara sa stiu nimic despre celebra zicere a cronicarului Miron Costin, am simtit ca lectura este o”zabava” de mare folos. Ce pacat! Mare pacat ca lectura astazi pare o grea corvoada pentru tinerii de pe bancile scolii. Adica o iau drept o zabava ca atare, o pierdere de timp. Am intalnit, tot ca un simptom am nelecturii, elevi de liceu care habar nu au despre sensul figurativ al vreunui stop_coloanacuvant. Nici macar fetele de maritat de azi nu-si mai ofera ragaz atunci cand vin petitorii. Primul venit, primul servit. Nu mai e nevoie ca unei domnisoare sa i se faca curte, romantic ca odinioara. O cunosti noaptea in club, o duci acasa, si daca fata are un pic de noroc o duci si la ofiterul starii civile. Avem dreptul sa ne intrebam, aidoma lui Villon: „Unde sunt zapezile de altadata?” Viata de azi pare (dar de fapt si este) o continua alergare. Fara zabava. Parem niste cai fara fraie, fara zabale, fara oprelisti, intr-un decor hibernal tot mai fara zapezi.