Traim prost si ne-o facem cu mana noastra

De douazeci de ani de cand ne-am trezit liberi si cu democratia in brate n-am stiut decat sa distrugem ce avem. Adevarul este ca romanul nu a stiut ce sa faca cu libertatea si democratia. Nu ne impacam bine cu niciuna din ele. Pentru ca pe langa drepturi, democra-tia presupune si obligatii pe care noi arareori le acceptam. Nu vrem decat ceva divertisment, niste mici la gratar si-o bere. In rest, suntem prea egoisti ca sa ne mai pese si de altceva decat ce se intampla pe o raza de doi metri in jurul nostru. De altcineva, nu ne pasa nici atat. Tanjim la civilizatia si bunastarea altora, dar cand vine vorba sa punem mana sa le construim pe ale noastre ne dam seama ca e greu, ca trebuie disciplina si munca multa, iar noua nu ne plac. Singura data cand ne-am comportat si noi ca un popor normal, eram condusi de un rege strain. Am reusit sa construim ceva durabil, prost dar durabil, doar cand am fost sub dictatura. Cei care pot sa munceasca, se fac. La stat, in general se sta, iar particularii inca isi angajeaza prietenii si rudele, ca apoi, spre surpriza lor, afacerea sa dea gres.
De douazeci de ani dam vina pe guvernanti, cand noi singuri i-am votat. La fiecare patru ani votam minciuna ca fraierii si de fiecare data suntem increzatori ca ^acum va fi mai bine^. Suntem atat de indolenti si de lenesi, incat nici macar sa-i tragem la raspundere pe ^alesi^ nu suntem in stare. Ne multumim ca putem sa luam credite pentru ^orice^ si dam fuguta la stat cand nu le mai putem plati. Facem compromisuri, daca simtim ca-i ceva de castigat. Daca-i favorizat vecinul, ne plangem, ne rugam sa-i moara capra; daca insa suntem noi favorizati, tacem malc si ne facem ca ploua. Asadar, nici macar de compatimit nu suntem, ca ne-o facem cu mana noastra!