Totul aici

 

-Tu crezi în minuni?

-Da.

-Da? Dar ai văzut vreodata una?

-O minune? Da.

-Care?

-Tu.

-Eu? O minune?

-Desigur.

-Cum?

-Tu respiri. Inima ta bate. Poți vedea. Poți auzi. Gândești. Râzi. Iubești. Plângi…

-Ahhh…Totul aici?

-Totul aici.

Dragi cititori, ziua bună!

Sfântul Augustin spunea că noi oamenii explorăm cu încântare frumusețile naturii, dar trecem cu ușurință unii pe lângă alții fără a ne exprima mirarea.

Viața și personalitatea noastră sunt cele mai mari minuni realizate de Dumnezeu, ele sunt cununa Creației.

Principalul element vital al omului este sufletul, personalitatea și unicitatea sa. Personalitatea este singurul lucru care rămâne, în timp ce trupul se schimbă. Credem noi că omul este numai materie? Credem doar în ceea ce gustăm, vedem, sau pipăim?

Atomii de oxigen și hidrogen din corpul nostru sunt identici cu ai altora. Temperatura corpului nostru poate fi măsurată cu același termometru.Toate procesele biologice sunt similare la toți oamenii. Dar gândurile noastre, sentimentele, voința, conștiința, coincid la toți oamenii?

Nemărginitul, reflecțiile, aspirațiile cotidiene, trecutul și năzuința către viitor…unde se ”ascund” toate acestea? Cum pot fi toate acestea cuprinse în spațiul limitat al minții noastre? Ele pot fi cuprinse numai în ceva nemărginit, care este spiritul.

În bioetica contemporană, omul privit strict prin sfera biologiei a devenit măsura tuturor lucrurilor. Bioetica socială se preocupă exclusiv de partea biologică a ființei umane, desacralizând și subminând valoarea ființei umane, transformând-o într-un obiect de experimentare. Unicitatea persoanei umane și demnitatea ei ajung să fie măsurate doar în cifre.

Sub pretextul unui punct de vedere sănătos, sufletul și personalitatea se doresc a fi eliminate cu ajutorul medicinei, iar oamenii extrem de inteligenți, dar care nu-și dezvoltă conștiința, conduc omenirea la nihilism.

Dragilor, trendul societății actuale crează imunitate fața de această ”nebunie” a existenței eterice, iar minunea vieții și unicitatea sa capătă un sens derizoriu. Odată ce corpul spiritual este desprins de corpul fizic, relația cu Dumnezeu și cu propria conștiință devine instabilă, iar omul devine ”robotizat” și tehnic.

Vă invit la un moment de reflecție și la o incursiune interioară…totul aici…

( Richard Wurmbrand, Cu Dumnezeu în Subterană)