Toate au fost la vremea lor

Factorul poştal dispare încet şi sigur din peisaj, lăsând în urmă amintirea şaretei cu care se deplasa, ori sediile PTTR în care trăiesc azi lilieci şi care vor face curând obiect de revendicare imobiliară a şmecherilor vremii. Poştaşul va deveni doar o amintire care nu a putut să ţină pasul cu tehnologia – telefonul mobil, e-mail, facebook. Cei care mai ţin azi vederile de la mare, de la Neptun – „Noi am ajuns cu bine, suntem sănătoşi, şi la fel vă dorim şi vouă” – ştiu că ele au ajuns la destinatar şi datorită poştaşului. Adio, poştaşi, adio dimineţi înfrigurate de luni, când aşteptam să citesc în „Năzuinţa” ce a făcut Armătura Zalău cu U Cluj, câte goluri a dat Stâncel, câte lovituri libere a apărat Cornaciu.

A intrat în amintire şi „Marşul factorilor poştali”, cu alergători de cursă lungă şi o ştire într-un colţ de pagină: „Ieri, Lenuţa Sână de la O.P. Surduc a câştigat pentru a treia oară concursul rezervat poştaşilor. Ea a dedicat victoria colegilor de la oficiul unde cu mândrie lucrează”. stop_coloana Adio şi tu mică bârfă de la poartă, când venea poştaşul care ştia tot ce mişcă – cine cu cine s-a mai însurat, cine de cine a divorţat. Poştaşul nu va mai aştepta să iasă din grădină pensionarul să-i lase ceva mărunt, pentru că nu vor mai exista nici bătrâni care să pună mâna ştreaşină la ochi să vadă dacă vine poştaşul cu pensia sau cu vreo scrisoare. Poate e-n firea lucrurilor să dispară poştaşul atâta vreme cât adresele electronice devin obligatorii pentru firme, atâta vreme cât puţinii pensionari îşi vor ridica pensiile de pe carduri, şi atâta timp cât satele s-au golit şi lumea a plecat care-ncotro.