Una dintre marile dorinte ale omenirii a fost dintotdeauna, in fiecare mitologie o intalnesti, cea a nemuririi. Un cercetator japonez a reusit sa aduca in atentia publica o meduza considerata a fi nemuritoare. Dar japonezul, considerat excentric, a spus ca omul are posibilitatea biologica sa traiasca vesnic, insa nu e pregatit moral. Cum ar arata viata salajenilor, eterna, cu campanie electorala aproape anual? Si cu aceiasi oameni care sa le conduca destinele, doar rotindu-se intr-o hora a promisiunilor publice niciodata realizate? Tanarul care iese de pe bancile scolii si care invata sa faca primul drum la Agentia de Somaj, poate sa traiasca o eternitate cu datoria lunara de a-si viza carnetul de somaj? Sau copilul nou-nascut, abandonat de mama in maternitate – el ce viata ar avea? Cum ar fi sa mergi la medic, la acelasi medic care nu te opereaza fara sa-i dai bani? Pentru ca nu mai poti muri, ai suferi crunt chinurile bolii – pana faci rost de mita cuvenita. Vanzatoarele posomorate din magazine, care iti arunca in scarba punga pe care ai cerut-o sau casieritele care iti zvarl in sila restul de la factura, apoi se uita urat ca iti iei banii si nu-i lasi bacsis – ele ar putea sa faca aceste lucruri pentru totdeauna? Dar controloarele de autobuz? Si politistii care te opresc sa te amendeze pentru ca nu ai masina potrivita sau nu esti cine trebuie sa fii ca sa te lase in pace fara cauciucuri de iarna? Si astia din presa, care sar repede cand vrei sa faci un gheseft si nu-ti poti mana afacerile din cauza lor? O intreaga lume se desfasoara in jurul tau si te agaseaza violent, incat darul nemuririi, visat de stramosii ancestrali ai omului silvan, devine cosmar .