Un mare industriaș american, când i-a venit sfârșitul, a exclamat:

  • Ce am făcut, unde e viața mea? Nu am trăit!

Din averea pe care o acumulase, se desprindea faptul că omul fusese foarte activ.

Dragi cititori, lumea modernă, atât de orgolioasă în cuceririle sale materiale, a răpit omului cel mai de preț lucru: timpul.

Ce este timpul? Teoriile științifice ne spun că timpul este acea unitate de măsură de care ne folosim în orice activitate pe care o desfășurăm de-a lungul existenței noastre. Timpul reprezinta însă un concept mult mai complex de-atât, mult mai personal.

Filosoful Ernest Bernea ne spune că timpul este de două feluri: exterior și interior. Trist este că sensul vieții noastre a devenit unul mai mult spațial, exterior, și de aceea mulți dintre noi am ajuns să trăim marginal.

Timpul spațial, matematic, cel măsurat cu ceasul, nu poate aduce omului un adevărat sentiment de trăire. Ne lipsește timpul interior, colorat și viu, tihnit și bogat în evenimente, singurul care ne poate da sentimentul că trăim cu adevărat.

Lipsa de timp a dus la lipsa de conștiință și la superficialitate. Pe omul febril, consumat de ritmul unei vieți trepidante, conștiința și profunzimea nu-l mai cercetează.

Dragilor, să nu pierdem simțul timpului nostru interior…să încercăm să lăsăm o amprentă din ființa noastră pe fiece act pe care-l împlinim…și timpul nostru își va putea astfel număra pașii…

(Ernest Bernea, Ce ce urcă muntele)

Post Views: 142