Tibi și Radu

Tibi și Radu sunt copii, au nouă ani și bat mingea în curtea blocului prin cartierul Păcii. Se iau la ceartă, că a fost fault, că n-a fost fault. Vine bunicul, îi urechează pe amândoi și îi trimite acasă să-și facă temele. A doua zi, fiecare ia câte un zece la școală. Uite că din tot răul s-a ales și-un bine și n-a ieșit nici o pagubă. Dar dacă Tibi și Radu nu sunt doi copii, ci sunt președintele Consiliului Județean și primarul Zalăului, problema e puțin mai gravă și aici… n-avem bunic. Au fost prieteni pe vremea USL-ului, deci “antecedente” pentru o relație bună ar fi. Dar acum sunt în tabere diferite. Radu e șeful PNL Sălaj, Tibi e șeful PSD Sălaj. Și cetele lor nu se înțeleg. În tot mai multe privințe nu sunt de acord. Nu se înțeleg cine să fie viceprimar. Se fac proiecte pentru drumuri și nu reușesc să pună cap la cap soluția care să avantajeze pe toată stop_coloana lumea;  vrea fiecare soluția lui, să se dea mare apoi în cartier că ce s-a făcut au făcut ai lui. Nu se înțeleg nici la felul în care se adună gunoiul prin curtea mare a județului. Nu se înțeleg nici la proiectele de dezvoltare din curtea mică a cartierului Păcii. De aici păgubește toată lumea. Bunic, cum spuneam, nu avem. În literatura moralizatoare pentru copii, în lipsa bunicului vine un gre-ieraș pe post de conștiință care tot încearcă să-l lămurească pe Pinocchio că e rău pe Insula Măgarilor.