Cu vreo doi ani in urma se lansase Programul „Primul Siloz”. Bineinteles fara sprijin de la stat programul s-a impotmolit pe drum. La nivelul judetului Salaj au prins contur prin acest program doar trei-patru silozuri pentru cereale. Asta inseamna ca banii nu trag, cum ar fi firesc, la producatori, la cei care fac cu adevarat granele sau legumele. Ori la cei care fabrica branza, painea sau vand tractoare. Ci la negustori. Fie ca ii numim operatori, traderi, intermediari, samsari, cu totii, de fapt nu sunt altceva decat negustori de produse agricole. Ei cumpara marfa, in speta cereale pentru ca sunt mai putin perisabile, de la unii (producatori de cele mai multe ori) si le vand mai apoi altora (procesatori ori ce or fi). Ei risca, de altfel, cel mai putin, dar, culmea, castiga cel mai mult. Pe ei nu-i intereseaza daca la noapte va ploua, ori in toamna asta va fi seceta. Ceea ce este si mai ironic e faptul ca unii dintre acesti intermediari, care castiga sume fabuloase de bani, isi ating scopurile comerciale cu resurse relativ limitate: un birou si cateva persoane cu computere. Si un spatiu de depozitat. Deci au toate costurile previzibile sub control si la vedere. Intr-un clasament al celor mai profitabile companii care activeaza in domeniul agricol, publicat in presa autohtona nu cu mult timp in urma, pe primele pozitii apar exact astfel de firme. Nu producatori cu sute de mii de hectare, nu societati cu mii de angajati, nu firme cu sisteme sofisticate de irigatii, ci, culmea, SRL-uri de trei oameni, care invart sute de milioane de euro in fiecare an. Din ce? Din activitati conexe domeniului agricol, chiar daca firmele in cauza nu detin nicio palma de teren agricol. Bun, si poate va intrebati ce semnifica acest lucru pentru agricultura noastra. Semnifica. Atata vreme cat nu avem silozuri producatorii de grane de pilda sunt nevoiti sa vanda graul la export, cu preturi deloc avantajoase. Apoi ,la primavara acelasi grau il vom importa la pret dublu. Asta inseama ca agricultura romaneasca are potential, ceea ce nu e deloc rau. Rau este ca autoritatile nu sustin indeajuns productia si producatorii. Pentru a contrabalansa ofensiva samsarilor, statul roman ar trebui obligatoriu sa subventioneze constructia de silozuri si de alte spatii de depozitare pentru fermieri. Altfel va apare un dezechilibru si mai mare dintre cei care produc si cei care plimba cerealele. Si vom suferi cu totii, fermieri, consumatori, piata…