“Tara te vrea prost”

O vorba izvorata din intelepciunea poporului spune: copiii oamenilor saraci ajung mai departe in viata. Copiii natiunilor sarace sunt in aceeasi situatie: si ei ajung departe, de obicei cu microbuzul si, mai rar, cu avionul, tocmai ca sa scape de saracia de acasa. Saracia te indeamna, ba chiar te obliga sa dai din coate si sa-ti storci mintea ca pe o portocala: cum sa ies de aici? Pai, ia sa vedem: cu munca? Sau cu smecheria? Cele doua atitudini sunt tocmai cele care pastreaza ierarhiile si intre natiuni. Cine cumpara carti si cine cumpara limuzine; asa se face diferenta intre tari si exact asa si intre oameni. Cum sa pastrezi saracia la locul ei? E foarte simplu: ii dai in fiecare zi lustrul cu pamatuful acela stufos al prostiei. Se intampla in administratie, in politica; prostia e o marfa din ce in ce mai frumos ambalata. Din ce in ce mai dorita, chiar de oameni inteligenti. Oare cat mai dureaza pana ce cuvantul prost va deveni un compliment? Putin. Am auzit recent un politician vorbind engleza. Stiu pe altul care care nu intelege economia, dar e sef in domeniu. Pe toti natiunea ii premiaza pentru ca nici ea nu intelege prea bine nevoia de a intelege. De ce, cand putem sa ne relaxam. Ia da nene mai tare muzica, ca nu inteleg ce zice Guta! De fapt, diferenta dintre natiunile sarace si cele bogate este felul dominant in care te imbogatesti. Cand nu pedepsesti hotia, nu doar bugetul statului sufera. Ci si bugetul de incredere al generatiilor tinere: “Asta e tara mea/ Nu vreau sa mai fie ea”. Acum cativa ani , o trupa a lansat un disc ramas de referinta: “Tara te vrea prost”. Acum nici macar nu mai cautam medicamentul. De ce sa faci bine bolnavul, cand oricum si rudele il vor asa. Rudele sarace de acasa.