Redacția
S-a împlinit un an de când Klaus Iohannis a ajuns în fotoliul de la Cotroceni. Bilanţul primului an de mandat nu poate face abstracţie de relaţia pe care a avut-o preşedintele cu primul ministru. România pare să fie o ţară prea mică pentru a putea fi condusă de doi – respectiv preşedintele şi premierul – şi prea mare pentru a putea fi condusă de un singur om. Aşadar, problema se pune în următorii termeni: este condusă România acum de un singur om, de preşedinte? Sau, după căderea Guvernului Ponta, România a intrat pe un făgaş al normalităţii în care fiecare instituţie îşi are rolul său bine stabilit? Sunt câteva persoane care îl acuză pe preşedinte că impune un regim autocrat. Călin Popescu Tăriceanu trage semnale de alarmă, unul după altul, din ce în ce mai disperate. Avertizează că Parlamentul tinde să devină un simplu decor într-un specatcol în care se mimează stop_coloana democraţia. Dar preşedintele îşi vede mai departe de treabă. Lasă lucrurile să curgă mai departe, aparent fără să se implice. Dar ce merite îşi arogă preşedintele la un an de mandat? Scurt, nemţeşte, preşedintele Iohannis a trasat câteva direcţii noi. În 2016 se va ocupa de Sănătate şi Educaţie. Ca şi în primul an de mandat, nu va răspunde atacurilor, nu va intra în dispută cu nimeni pentru că asta înţelege el prin a face politică “altfel”. După un an la Cotroceni, Klaus Iohannis anunţă că va fi acelaşi preşedinte tăcut, care tace şi face.
Andreea Mureșan
